În luna dedicată sfintei Inimi a lui Isus papa Benedict al XVI-lea indică dimensiunea
concretă a iubirii creştine
(RV - 9 iunie 2006) Luna iunie este dedicată prin tradiţie devoţiunii Sfintei
Inimi a lui Isus. Este vorba de o spiritualitate ce a căpătat amploare în Biserica
catolică la jumătatea secolului al XVII-lea prin sfânta Margareta Maria Alacoque,
călugăriţă vizitandină de la mănăstirea Paray-le-Monial în Franţa, care a avut revelaţie
iubirii ce izvorăşte din inima lui Cristos. Însă această spiritualitate are
rădăcini profunde în străpungerea de către sutaşul roman a coastei lui Isus răstignit
pe cruce. O rană din care au ieşit sânge şi apă, semn al iubirii milostive a lui Dumnezeu.
O iubire - subliniază deseori Benedict al XVI-lea - foarte concretă tocmai pentru
că Dumnezeu s-a făcut trup, s-a întrupat. Şi recent, la deschiderea luni seară a reuniunii
bisericeşti pentru dieceza Romei, papa a îndemnat să nu se vestească „un creştinism
teoretic şi abstract”. Benedict al XVI-lea invită creştinii să descopere „frumuseţea
credinţei” indicând forma ei concretă: „Iubirea aproapelui - afirmă - este o angajare
cât se poate de concretă”: INS - „Crşetinul nu se mulţumeşte cu
cuvinte şi nici cu ideologii înşelătoare, dar vine în ajutorul fratelui punându-şi
în joc propria viaţă, fără a se mulţumi cu unele fapte bune sporadice”. Papa
insistă pe „mărturisirea cu curaj a Evangheliei în faţa lumii de azi, purtând speranţă
celor săraci, celor în suferinţă, abandonaţi şi deznădăjduiţi, celor cărora le este
sete de libertate, de adevăr şi de pace. "Făcând bine aproapelui şi arătându-vă grija
pentru binele comun - sublinază pontiful - mărturisiţi că Dumnezeu este iubire”. Nu
este vorba de pur activism, de simplă filantropie sau solidaritate. De fapt, omul
„nu poate doar să dea mereu, trebuie şi să primească”: trebuie să-şi potolească setea
din nou şi mereu la acel izvor din care curg fluvii de apă vie, adică „Isus Cristos,
din a cărui inimă străpunsă izvorăşte iubirea lui Dumnezeu”. Totul porneşte din tăcerea,
din rugăciunea, din „certitudinea de a fi iubiţi de Dumnezeu...cu o iubire plină intensă...mai
mare decât infidelităţile noastre”: INS -„Cine ştie că este iubit
este solicitat la rândul său să iubească. Tocmai astfel Domnul care ne iubeşte cel
dintâi, ne cere să punem la rândul nostru în centrul vieţii iubirea faţă de el şi
faţă de oamenii pe care el i-a iubit”. Deci, fapte concrete. „Adevărata noutate
a Noului Tetsament - a firmă Benedict al XVI-lea - nu consistă în idei noi ci în însăşi
figura lui Cristos care dă trup şi sânge conceptelor - un realism nemaiauzit”. „Isus
nu se mulţumeşte doar să vină în întâmpinarea noastră. El vrea mai mult. Vrea să facă
să fim una”. „A asumat trupul nostru...face din noi Trupul său”. Astfel suntem „una
în Cristos Isus”. „Iubirea uneşte”. Acest adevăr asupra iubirii va fi revelat la judecata
din urmă: Isus este în mod deosebit unuit cu cei flămânzi, cu cei însetaţi, străini,
goi, bolnavi, în închisoare. În cei mici - aminteşte pontiful - „îl întâlnim pe însuşi
Isus şi în Isus îl întâlnim pe Dumnezeu”.