Credinţa şi etica creştină nu vor să sufoce iubirea ci fac ca ea să devină sănătoasă, puternică şi cu adevărat liberă

(RV - 6 iunie 2006) Daţi mărturie tinerilor despre frumuseţea şi bucuria credinţei în Cristos. Este îndemnul lui Benedict al XVI-lea deschizând lucrările reuniunii ecleziale a diecezei de Roma, luni seară în bazilica Sfântul Ioan din Lateran. Tema reuniunii este: „Bucuria credinţei şi educaţia noilor generaţii”. Preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi laici, între care mulţi tinerii au început intensa reflecţie de trei zile, luni, marţi şi joi, în vederea elaborării programului pentru anul pastoral 2006-2007. În salutul său, cardinalul vicar Camillo Ruini a mulţumit papei Benedict al XVI-lea pentru solicitudinea sa de păstor, care, a subliniat, „ne întăreşte încrederea de a putea corespunde la chemarea şi voinţa Domnului”. Dar să revenim la discursul pontifului.
INS - melodie religioasă de la deschiderea reuniunii bisericeşti.
Primirea papei din partea diecezei de Roma s-a exprimat prin aplauzele, cântarea, rugăciunea şi emoţia numeroşilor credincioşi prezenţi luni seară în bazilica Sfântul Ioan, catedrala Romei. Papa Benedict al XVI-lea urmând itinerarul trasat în urmă cu zece ani, de misiunea citadină voită de Ioan Paul al II-lea, s-a adresat tinerilor rechemând trăsătura misionară a Bisericii, necesitatea de „a redeştepta şi reînsufleţi” credinţa în toate persoanele şi „familiile acestui mare oraş, unde credinţa a fost predicată şi Biserica a fost sădită deja de prima generaţie creştină, în special de apostolii Petru şi Paul”. Vorbind despre atenţia rezervată familiei în ultimii ani de către dieceza Romei, papa a subliniat necesitatea de a continua tutelarea acestei realităţi „astăzi, din păcate, expusă riscurilor şi grav ameninţată”, ajutând-o „să-şi îndeplinească misiunea de neînlocuit în Biserică şi în societate”. În continuare, a pus accentul pe frumuseţea şi bucuria urmării lui Cristos ca „raport personal cu Domnul” şi în acelaşi timp ca „atutidine comunitară” ce conduce la împărtăşirea credinţei, capabilă să înfrângă rele precum relativismul şi agnosticismul care fac ca omul să fie fragil şi relaţiile sale instabile.
INS - „Tocmai în această situaţie noi toţi avem nevoie, şi mai ales copiii noştri, adolescenţii şi tinerii au nevoie de a trăi credinţa ca bucurie, de a gusta acea seninătate profundă ce se naşte din întâlnirea cu Domnul”.
„Izvorul bucuriei creştine este această certitudine de a fi iubiţi de Dumnezeu”, a precizat papa Benedict, „o iubire mai mare decât infidelităţile şi păcatele noastre, o iubire care iartă”.
Apoi, chemarea pontifului la misiunea Bisericii, „familia lui Dumnezeu” şi urarea „ca noile generaţii să poată trăi experienţa Bisericii ca a unei companii de prieteni într-adevăr demni de încredere, care stau aproape în toate momentele şi înprejurările vieţii”. Cine se ştie iubit este, la rândul său, solicitat să iubească. Tocmai astfel Domnul, care ne-a iubit primul, cere ca, la rândul nostru, să punem în centrul vieţii noastre iubirea faţă de el şi faţă de oamenii pe care el i-a iubit.
INS - „În special, adolescenţii şi tinerii, care simt puternic înlăuntrul lor chemarea iubirii, au nevoie să fie eliberaţi de prejudecata difuză potrivit căreia creştinismul, cu poruncile şi interdicţiile sale, pune prea multe obstacole în calea bucuriei iubirii, că împiedică, îndeosebi, de a gusta pe deplin acea fericire pe care bărbatul şi femeia o află în iubirea lor reciprocă”.
„Credinţa şi etica creştină - a mai spus papa Benedict - nu vor să sufoce ci să facă astfel încât iubirea să devină sănătoasă, puternică şi, cu adevărat, liberă: tocmai acesta este sensul celor Zece Porunci, care nu sunt o serie de „nu”, ci un mare „da” pentru iubire şi viaţă”. Vorbind despre dăruirea de sine, Benedict al XVI-lea a subliniat că iubirea „dintre bărbat şi femeie se realizează pe deplin numai în căsătorie”.
Rămâne centrală dimensiunea iubirii faţă de Dumnezeu şi de aproapele. „Creştinul ne se mulţumeşte cu cuvinte - a repetat papa - şi nici cu ideologii înşelătoare, ci merge în ajutorul aproapelui punându-şi în joc propria viaţă”:
INS - „Împreună cu nevoia de a iubi, dorinţa de adevăr ţine de însăşi firea omului. De aceea, în educaţia noilor generaţii, chestiunea adevărului, desigur, nu poate fi evitată: dimpotrivă, trebuie să ocupe un loc central”. În ceea ce priveşte relaţia dintre credinţă şi raţiune, papa a evidenţiat faptul că „a crede înseamnă a stabili o legătură foarte personală cu Creatorul şi Răscumpărătorul nostru, în virtutea Duhului Sfânt care lucrează în inimile noastre”.
INS - „Astfel el ne umple inima, o lărgeşte copleşind-o de bucurie, ne stimulează inteligeanţa spre orizonturi neexplorate, oferă libertăţii noastre punctul său decisiv de referinţă, eliberând-o de îngustimea egosimului şi făcând-o capabilă de iubire autentică”.
De aici invitaţia pontifului de a nu le fi teamă să confrunte adevărul credinţei cu adevăratele cuceriri ale cunoaşterii umane”, deşi progresele ştiinţei „nu rareori sunt prezentate ca fiind în opoziţie cu afirmaţiile credinţei, provocând confuzie şi făcând mai dificilă acceptarea vieţii creştine”.
INS - „Dragi tineri din Roma, avântaţi-vă deci cu încredere şi curaj pe calea căutării adevărului. Şi voi, iubiţi preoţi şi educatori, nu ezitaţi să promovaţi „o pastoraţie propriu-zisă a inteligenţei”, şi mai amplu, a persoanei, care să ia în serios întrebările tinerilor”.
Benedict al XVI-lea, amintind Ziua Mondială a Tineretului de la Köln 2005, a vorbit despre rugăciune „ca loc deosebit al întâlnirii cu Cristos” îndemnând apoi la angajarea în misiunea Bisericii „ca purtători de speranţă ce se naşte din certitudinea credinţei”.

Aici, serviciul complet în format audio: