2006-05-31 20:03:16

Tradiţionala procesiune pe aleile Grădinilor Vaticane cu recitarea rugăciunii Rozariului la încheierea lunii mai, dedicată Sfintei Fecioare Maria


(RV - 31 mai 2006) Miercuri seară, încheierea lunii mai, lună dedicată cinstirii Maicii Domnului. Seara la ora 20, în Grădinile Vaticane,chiar la intrarea noastră în undă pentru emisiunea de seară, tradiţionala procesiune de la bisericia Sfântul Ştefan a Abisinienilor până la grota Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes cu recitarea sfântului Rozariu condusă de arhiepiscopul Angelo Comastri, vicar general al papei pentru Cetatea Vaticanului. În jurul orei 21, Sfântul Părinte urma să se alăture credincioşilor pentru a încheia celebrarea şi da binecuvântarea apostolică. Despre semnificaţia sugestivei manifestări, reflecţia arhiepiscopului Comastri:
INS - muzica "Ave Maria" - „ Biserica este ca un mare cenaclu unde apostolii împreună cu Maria invocă stăruitor coborârea Duhului Sfât, deoarece Biserica nu trăieşte din forţele sale omeneşti, Biserica trăieşte din Duhul Sfânt şi cu forţa Duhului îl poate vesti lumii pe Isus, poate pătrunde lumea făcând-o să crească prin aluatul şi forţa Evangheliei. În ultima zi a lunii mai, colina Vatican devine ca un mic cenaclu. Ne aşezăm toţi în rugăciune în jurul Mariei şi papa însuşi ia loc în rugăciune şi toţi împreună invocăm Duhul Sfânt pentru ca în acest moment, în acest timp, în această epocă să dea apostolilor de azi şi papei, care este capul apostolilor, forţa pe care au simţit-o apostolii la primele Rusalii, când au ieşit din cenaclu şi au strigat prin glasul lui Petru: „Isus din Nazaret”. Şi dacă ne gândim că până în urmă cu câteva zile, Petru se temuse să pronunţe numele lui Isus, mai mult, a spus:”nu-l cunosc pe omul acesta, nu ţin de grupul lui”. În schimb, în ziua Rusaliilor, prin puterea Duhului Sfânt i-a dispărut orice teamă. Petru a recuperat bucuria şi entuziasmul credinţei şi a strigat numele care este mântuire, numele lui Isus - Dumnezeu salvează. Astăzi trăim într-un context de ostilitate, trăim într-o lume în care există atâtea zone de umbră, iar uneori putem spune că sunt zone de întuneric. Uneori, am putea spune şi noi că ne este frică de o astfel de lume. Frica se depăşeşte intrând în cenaclul în care inima se deschide spre Dumnezeu şi invocă: dă-ne Duhul, dă-ne Duhul tăriei. Şi în această invocaţie rugăciune prinde putere când Maria este cu noi, când suntem împreună cu Maria, când vocea Mariei este peste cea a noastră, când inima neprihănită a Mariei prevalează asupra inimii noastre slabe şi uniţi cu ea implorăm împlinirea Rusaliilor pentru ca să putem vesti tuturor Evanghelia vieţii.
Luna mai nu putea să aibă o încheiere mai potrivită decât prin sărbătoarea vizitei Sfintei Fecioare. Maria iese din casa de la Nazaret şi se duce la Elisabeta. Acest gest devine o angajare şi pentru noi. Şi noi trebuie să ieşim din casa reculegerii noastre, din casa rugăciunii, din casa ascultării Cuvântului pentru a merge să-l împărtăşim altora. Înseamnă a porni pe drumul carităţii, pe calea smereniei, pe calea slujirii, deoarece numai când suntem umili, disponibili, atenţi la nevoile semenilor, numai atunci cuvântul pe care-l vestim va fi credibil. Caritatea este singura cale pentru a face ca adevărul să devină credibil".

Aici, serviciul complet în format audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.