A treia zi a călătoriei papei Benedict al XVI-lea în Polonia: sâmbătă în oraşul natal
al lui Ioan Paul al II-lea,Wadowice, apoi la sanctuarul Patimilor Domnului, Kalwaria
şi la cel al Divinei Milostiviri de la Lgiewniki
(RV - 27 mai 2006) Sâmbătă, cea de-a treia zi a călătoriei apostolice a papei
Benedict al XVI-lea în Polonia. Papa sosind vineri seară la Cracovia
a fost primit cum mare entuziasm de tineri, pe care i-a salutat de la fereastra sediului
arhiepiscopal, s-a dus sâmbătă dimineaţă la Wadowice, oraşul natal al lui
Ioan Paul al II-lea. Apoi a vizitat sanctuarul Kalwaria şi cel al Divinei Milostiviri.
Seara, veghea de rugăciune şi mărturii cu prezenţa a mii de tineri din Cracovia şi
din alte zone ale Poloniei. Amănunte de la unul dintre trimişii noştri, Sergio Centofanti: INS-
Papa salută în polonă - aplauze. Primire călduroasă cu mare afecţiune şi aici la Wadowice
pentru Benedict al XVI-lea, foarte aplaudat pentru cuvintele sale pronunţate în polonă.
Papa şi-a mainfestat „marea emoţie” pentru a se găsi în locul de naştere al lui Ioan
Paul al II-lea, „în oraşul copilăriei şi tinereţii sale”. „Wadowice - a spus - nu
putea lipsi” din parcursul pelerinajului pe pământul polon pe urmele predeceosrului
său. A intrat în casa lui Karol: un apartament modest la primul etaj, chiar lângă
biserica Prezentării Maicii Domnului. S-a oprit în faţa leagănului, a fotografiei
mamei, decedată când micul Wojtyla avea 9 ani: apoi în bazilică s-a oprit în faţa
baptisterului, a locului de botez atât de drag lui Ioan Paul al II-lea. „Am voit
să mă opresc aici la Wadowice, în locurile în care credinţa sa a încolţit şi s-a dezvoltat,
spre a mă ruga împreună cu voi pentru ca să fie ridicat curând la slava altarelor.
Benedict al XVI-lea l-a citat pe marele poet german Goethe care a spus: „Cine vrea
să înţeleagă un poet, trebuie să se ducă în ţara sa”. Astfel, pentru a înţelege
viaţa şi ministerul lui Ioan Paul al II-lea era necesar să vin în oraşul său natal.
El însuşi a mărturisit că aici, la Wadowice „a început totul: a început viaţa, a început
şcoala, studiile, a început teatrul...preoţia (Wadowice, 16 iunie 1999). INS
-„Ioan Paul al II-lea, întorcându-se cu gândul la acele începuturi, se
referea adesea la un semn: cel al izvorului de botez, baptisterul, de care el
se apropia cu deosebită veneraţie în biserica din Wadowice”. În acest
loc de botez - spunea Ioan Paul al II-lea - mi-a fost dat harul de a deveni fiu al
lui Dumnezeu, de a primi credinţa în Răscumpărătorul meu şi am fost primit în comunitatea
creştină”. În aceste cuvinte - a spus papa Benedict - este „cuprinsă cheia pentru
a înţelege coerenţa credinţei sale”, „radicalismul” vieţii creştine şi „dorinţa de
sfinţenie” a lui Karol Wojtyla. Există aici conştiinţa profundă a harului divin, a
iubirii gratuite a lui Dumnezeu pentru om, care prin baia botezului şi revărsarea
Duhului Sfânt” ne introduce „în mulţimea fiilor săi răscumpăraţi de sângele lui Cristos.
Dar este şi conştiinţa că botezul care îndreptăţeşte este...o chemare la a avea grijă
de dreptatea izvorâtă din credinţă. Programul cel mai comun al unei vieţi autentic
creştine se rezumă în fidelitatea faţă de făgăduinţele sfântului Botez. Cuvântul de
ordine al actualului pelerinaj: „Rămâneţi tari în credinţă” îşi află aici dimensiunea
concretă ce s-ar putea exprima prin îndemnul „Rămâneţi tari în păstrarea făgăduinţelor
de la botez”. În continuare Benedict al XVI-lea a subliniat relaţia lui
Ioan Paul al II-lea cu parohia: INS -„Marele meu predecesor indica
bazilica din Wadowice şi parohia natală ca un loc de importanţă deosebită pentru dezvoltarea
vieţii sale spirituale şi a vocaţiei la preoţie ce se manifesta în el”. „Cât
bine, câte haruri - spunea papa Karol Wojtyla - am primit în acest templu şi în această
comunitate parohială”. De aceea - a amintit papa Benedict - Ioan Paul al II-lea „înconjura
cu o atât de mare grijă comunităţile parohiale. În spiritul aceleiaşi solicitudini
- a adăugat - cer episcopilor polonezi să facă ce e posibil pentru ca parohia polonă
să fie realmente o „comunitate eclezială şi o familiei a Bisericii”. În fine Benedict
al XVI-lea a amintit o trăsătură specifică a credinţei şi spiritualităţii lui Ioan
Paul al II-lea: INS -„El însusşi a amintit de mai mule ori ataşamentul
profund al locuitorilor din Wadowice pentru icoana locală a Fecioarei Maria a Ajutorului
Perpetuu şi obiceiul rugăciunii zilnice înaintea ei a elevilor gimnaziului de atunci”. „Aici
- a spus papa - ajungem „la izvoarele convingerii pe care o nutrea Ioan Paul al II-lea
- convingerea privind locul excepţional ocupat de Maria în istoria mântuirii şi în
cel al Bisericii. De aici venea şi convingerea referitoare locul excepţional pe care
Mama lui Dumnezeu îl avea în viaţa sa, o convingere ce se exprima în „Totus tuus”
plin de devotament. Până în ultimele clipe ale pelerinajului său pământesc - a afirmat
Benedict al XVI-lea - el a rămas fidel aceste încredinţări”. Şi în faţa icoanei
Maicii Domnului a Ajutorului Perpetuu, Benedict al XVI-lea a mulţumit încă o dată
lui Dumnezeu pentru pontificatul lui Ioan Paul al II-lea şi a cerut tuturor polonezilor
să-l însoţească „cu aceeaşi rugăciune” cu care l-au înconjurat pe „marele lor conaţional”. INS
- Melodia "Isuse mă încred în tine". După Wadowice, Papa s-a dus la sanctuarul
marian de la Kalwaria Zebrzdowska, dedicat Patimilor Domnului şi Maicii Îndurerate,
celebru pentru sugestiva sa Cale a Crucii, trecând prin zone împădurite, lungă de
15 km, şi destinaţie a multor pelerinaje ale tânărului Karol Wojtyla. Este una din
inimile pulsante ale spiritualităţii polonezilor. Benedict al XVI-lea s-a oprit în
rugăciune în capela Maicii Îndurerate. A amintit că în timpul primei sale călătorii
în Polonia, Ioan Paul al II-lea vizitând sanctuarul a spus după momentele de rugăciune:
„Şi eu vă cer acest lucru: vă cer să vă rugaţi aici pentru mine, în timpul vieţii
mele şi după moartea mea". Zeci de mii de persoane au alergat la sanctuar pentru a-l
saluta prin cântece şi multe aplauze. La acest punct, un moment necuprins în programul
oficial: cardinalul Stansilaw Dziwisz l-a îndemnat pe papa să se grăbească pentru
a nu ajunge prea târziu la întâlnirea succesivă. Benedict al XVI-lea a făcut semn
că vrea să spună ceva, vorbind liber în italiană şi făcând să fie tradus în polonă: INS
- „Aş vrea să spun că şi eu la fel ca iubitul arhiepiscop cardinal
Stanislau sper ca Provindeţa să ne dea curând beatificarea şi canonizarea scumpului
nostru papă Ioan Paul al II-lea”. In continuare, s-a dus la Lagiewniki unde
se află sanctuarul Divinei Milostiviri, întemeiat după ce sfânta Faustina Kowalska
a primit revelaţia lui Isus milostiv. Aici papa Benedict al avut o emoţionantă întâlnire
cu câteva sute de bolnavi. A relevat că: INS - "În acestă împrejurare
ne găsim în faţa a două mistere: misterul suferinţei umane şi misterul Divinei Milostiviri.
La prima vedere - a adăugat - aceste două mistere par să se contrapună. Dar
când încercăm să le aprofundăm în lumina credinţei, vedem că ele se pun în armonie
reciprocă. Şi aceasta, datorită misterului crucii lui Cristos". Cum a afirmat
aici Ioan Paul al II-lea, „crucea este cea mai profundă aplecare a Divinităţii asupra
omului...Crucea este ca punctul de contact al iubirii veşnice cu rănile cele mai dureroase
ale existenţei pământeşti a omului”. Voi, dragi bolnavi, marcaţi de suferinţă în trup
sau în suflet - a spus - sunteţi cei mai uniţi cu crucea lui Cristos, dar în acelaşi
timp cei mai elocvenţi martori ai milostivirii lui Dumnezeu. Prin intermediul vostru
şi prin suferinţa voastră el se apleacă asupra umanităţii cu iubire. Voi sunteţi cei
care, spunând în tăcerea inimii: „Isuse, mă încred în tine” ne învăţaţi că nu există
o credinţă mai profundă, o speranţă mai vie şi o iubire mai arzătoare decât credinţa,
speranţa şi iubirea celui care în descurajare se lasă în mâinile sigure ale lui Dumnezeu.
Şi mâinile celor care vă ajută în numele milostivirii să fie o prelungire a acestor
mâini ale lui Dumnezeu. INS- Melodia sanctuarului Divinei Milostiviri :"Isuse,
mă încred în tine".