"Coerenţă în credinţă: e necesar să acceptăm învăţăturile Bisericii chiar dacă sunt incomode. Iubirea şi adevărul nu pot fi separate" - omilia papei la Sf. Liturghie, vineri, la Varşovia

RV 26 mai 2006. Mare participare de credinţă şi afecţiune, vineri la Varşovia, la Sf. Liturghie prezidată de Benedict al XVI-lea. Nici ploaia nu a reuşi să oprească dorinţa credincioşilor polonezi de a fi în jurul Vicarului lui Cristos, care de joi este în Polonia pentru a-i întări în credinţă pe fraţii săi.
La Liturghia celebrată vineri la Varşovia, papa a reluat o temă care-i stă în mod deosebit la inimă: legătura strănsă dintre iubire şi adevăr. A avea credinţă – a afirmat – înseamnă a-l iubi pe Cristos îndeplinind voinţa lui care trece şi prin învăţătura Bisericii, acea învăţătură pe care credincioşii sunt chemaţi să o primească chiar dacă sunt unii care ar vrea să falsifice cuvintele Evangheliei, eliminând acele adevăruri considerate prea incomode pentru omul modern. Pe de altă parte, a amintit Suveranul Pontif, sunt alţii care şi-au dat viaţa ca să rămână fideli cuvântului lui Cristos.
Din Varşovia, corepsondentul redacţiei noastre centrale, Sergio Centofanti:
Ins - "O mulţime foarte mare, în ciuda ploii insistente, a participat vineri dimineaţă la Varşovia la Sf. Liturghie solemnă prezidată de Benedict al XVI-lea în istorica piaţă Pilsudski, unde domina o cruce înaltă de 25 de metri. De la copii la cei în vârstă, au luat parte cu credinţă, entuziasm şi emoţie la ritul sacru, după 27 de ani de la celebrarea euharistică prezidată de Ioan Paul al II-lea în timpul primei sale călătorii apostolice în Polonia, în 1979. Iar omilia lui Benedict al XVI-lea reia chiar cuvintele predecesorului său, pronunţate atunci într-o Polonie asuprită de regimul comunist: 'Să coboare Duhul tău şi să reînnoiască faţa pământului!' – era rugăciunea lui Ioan Paul al II-lea, care a adăugat: 'a acestui pământ!'. Benedict al XVI-lea a amintit apoi figura marelui primat al Poloniei, card. Stefan Wyszynski, de care era foarte ataşat Karol Wojtyla. Două personalităţi care au făcut, practic, istoria recentă a Poloniei. Imediat după alegerea sa, Ioan Paul al II-lea scria cardinalului Wyszynski: 'pe scaunul lui Petru nu ar fi acum un papă polonez dacă nu era credinţa ta, acea credinţă care nu s-a aplecat în faţa închisorii şi a suferinţei, speranţa ta eroică, încrederea ta deplină în Maica Bisercii'.
'Cum să nu-i aducem astăzi mulţumire lui Dumnezeu – s-a întrebat vineri la omilie Benedict al XVI-lea – pentru toate câte le-a făcut în patria voastră şi în lumea întreagă în timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea? Sub ochii noştri s-au verificat schimbările unor întregi sisteme politice, economice şi sociale. Lumea din diferite ţări a redobândit libertatea şi simţul demnităţii. Să nu uităm lucrările minunate ale lui Dumnezeu!'.
'Rămâneţi tari în credinţă!'. Papa a repetat din nou motto-ul călătoriei sale apostolice. Credinţa – a afirmat – este un dar, însă e şi o datorie":
Ins (papa) – 'El vă va dărui un alt Mângâietor – Spiritul Adevărului'. Credinţa – cunoaştere şi mărturisire a adevărului despre Dumnezeu şi om – depinde de predicare şi predicarea, la rândul ei, se actualizează prin cuvântul lui Cristos, spune Sf. Paul. De a lungul istoriei Bisericii, apostolii au predicat cuvântul lui Cristos având grijă să-l încredinţeze intact succesorilor lor, care la rândul lor, l-au transmis generaţiilor succesive, pînă în zilele noastre. Mulţi predicatori ai Evangheliei şi-au dat viaţa, tocmai din cauza fidelităţii faţă de cuvântul lui Cristos".
Şi din preocuparea pentru adevăr – a continuat papa – s-a născut Tradiţia bisericii. Dar, ca şi în secolele trecute – a observat – la fel şi astăzi sunt persoane sau ambiente care, neglijând această Tradiţie de veacuri, ar vrea să falsifice cuvântul lui Cristos şi să elimine din Evanghelie adevărurile, în opinia lor, prea incomode pentru omul modern. Se caută să se creeze impresia că totul ar fi relativ: şi adevărurile de credinţă ar depinde de situaţia istorică şi de evaluarea umană. Dar, a întărit Sf. Părinte, Biserica nu poate să-l reducă la tăcere pe Duhul Adevărului.
Succesorii apostolilor, împreună cu papa, sunt primii responsabili pentru adevărul Evangheliei, dar toţi creştinii sunt chemaţi să împărtăşească această răspundere, acceptându-le orientările. Fiecare creştin este ţinut să confrunte în continuu propriile convingeri cu indicaţiile Evangheliei şi ale Tradiţiei Bisericii în efortul de a rămâne fideli faţă de cuvântul lui Cristos, chiar şi atunci când cuvântul său este exigent şi omeneşte greu de înţeles. Nu trebuie să cădem în tentaţia relativismului – a afirmat – sau a interpretării subiective şi selective a Sfintei Scripturi. Numai adevărul întreg ne poate ajuta să ne dăm adeziunea la Cristos, care a murit şi a înviat pentru mântuirea noastră:
Ins (papa) – "Credinţa nu înseamnă doar acceptarea unui anumit număr de adevăruri abstracte cu privire la misterul lui Dumnezeu, al omului, al vieţii şi al morţii, al realităţilor viitoare. Credinţa constă într-un raport profund cu Cristos, un raport bazat pe iubirea Celui care ne-a iubit mai întâi".
"Şi Cristos ne-a iubit în timp ce noi eram încă păcătoşi, pînă la jertfa totală de sine" – a adăugat Sf. Părinte. "Ce alt răspuns am putea da la o iubire atât de mare dacă nu acela care vine dintr-o inimă deschisă şi gata să iubească? Şi iubire înseamnă încredere în El, chiar şi în ceasul încercării, urmându-l pe Via Crucis, cu speranţa învierii. Încredinţându-ne lui Cristos – a spus pontiful – nu pierdem nimic, ci dobândim totul. În mâinile sale, viaţa noastră primeşte sensul ei adevărat":
Ins (papa) – "Dar trăirea propriei credinţe ca raport de iubire faţă de Cristos înseamnă să fii gata de a renunţa la tot ceea ce constituie negarea iubirii sale. Iată de ce Isus a spus ucenicilor săi: 'dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele'".
Centrul unificator al legilor divine este iubirea de Dumnezeu şi de aproapele: aceasta este mai presus decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele. Aşadar, iubirea şi adevărul sunt de nedespărţit. Numai dacă se trăieşte unirea cu Cristos prin darul Duhului Sfânt, "jugul" legii devine uşor pentru că este purtat din iubire şi este purtat împreună cu Isus însuşi. Credinţa înseamnă adeziune la Cristos, o Persoană, nu o idee: "cine crede şi iubeşte astfel – afirmă papa – devine constructor al adevăratei civilizaţii de iubire, al cărei centru este Cristos".
De amintit că la Sf. Liturghie a participat şi mama părintelui Jerzy Popieluzko, preotul polonez ucis în 1984 de mandanţii regimului comunist.
Benedict al XVI-lea a încheiat omilia în polonă, însoţit de aplauzele mulţimii, invocând ajutorul Sfintei Fecioare Maria:
Ins (papa) – "Fie ca Maria, Regina Poloniei, să vă arate calea către Fiul ei şi să vă însoţească pe drumul către un viitor de prosperitate şi pace. Să nu lipsească niciodată din inima voastră iubirea faţă de Cristos şi faţă de Biserica sa".
Ascultaţi aici serviciul nostru în format audio: