Redescoperiţi aspectul radical al vieţii călugăreşti, evitând riscul mediocrităţii şi îmburghezirii: s-a exprimat Benedict al XVI-lea vorbind superiorilor generali ai Institutelor de viaţă consacrată şi Societăţilor de viaţă apostolică

(RV - 22 mai 2006) „Martori ai prezenţei transfigurante a lui Dumnezeu într-o lume din ce în ce mai dezorientată şi confuză” ce preferă „nuanţele” mentalităţii consumiste „culorilor bine distincte” ale adevărului lui Cristos. Cu aceste cuvinte papa Benedict al XVI-lea a primit luni dimineaţă în aula Paul al VI-lea din Vatican superiorii şi superioarele generale ale Institutelor de Viaţă consacrată şi Societăţilor de viaţă apostolică. În discursul său clar, papa a evidenţiat meritele, fără însă a trece sub tăcere neajunsurile, lipsurile vieţii călăugăreşti în epoca contemporană.
O inimă care să ardă de iubire, întrucât există riscul ca avântul misionar „să capete deprinderi burgheze” şi să facă să cadă în „mediocritate” ardoarea de odinioară. O minte castă la fel ca trupul, deoarece fecioria timpurilor moderne comportă şi, chiar de la haină, de „a nu apărea”: sărăcia pe urmele lui Cristos. În rezumat, o viaţă care porneşte de la alegeri personale „curajoase” pentru a deveni mărturie „a Evangheliei şi a paradoxurilor ei”, pe care adesea omenirea de azi nu o înţelege sau o refuză.
Benedict al XVI aproape a sculptat, prin imagini incisive, natura şi responsabilitatea vieţii călugăreşti în realitatea celui de-al XXI-lea secol. La puţine zile de la celebrările organizate pentru a X-ea aniversare a Exortaţiei apostolice „Vita Consacrata” a lui Ioan Paul al II-lea şi în ajunul Adunării semestriale a Uniunii superiorilor generali (USG), care începe miercuri, papa a explorat „raţiunea de a fi” a vieţii consacrate. „În ultimii ani” aceasta a fost impregnată de spirit mai evanghelic, mai bisericesc şi mai apostolic”, a recunoscut Sfântul Părinte la începutul discursului. Dar „nu putem ignora” - a stigmatizat puţin după aceea - faptul că unele alegeri concrete nu au oferit lumii chipul autentic şi dătător de viaţă al lui Cristos”:
INS - „De fapt, cultura secularizată a pătruns în mintea şi în inima a nu puţini consacraţi, care o înţeleg ca o formă de acces la modernitate şi o modalitate de apropiere de lumea contemporană. Consecinţa este că pe lângă un generos şi de netăgăduit avânt capabil de mărturie şi de devotament total, viaţa consacrată (călugărească) cunoaşte astăzi riscul mediocrităţii, al îmburghezirii şi al mentalităţii consumiste”.

A se opune acestor derive, a afirmat Benedict al XVI-lea, se poate prin „renunţarea” şi „detaşarea” de „tot ceea ce nu este” Cristos. Acest lucru este posibil nutrind viaţa interioară cu rugăciunea şi Euharistia zilnică ce face a fi un călugăr sau o călugăriţă care aparţine „total lui Cristos”, sau - a explicat papa - „o permanentă mărturisire de credinţă” şi o „proclamare fără echivoc a adevărului care face liberi în faţa seducerii din partea falşilor idoli de care lumea este orbită”. Şi mai departe, „pentru a aparţine total Domnului” - a insistat pontiful - persoanele să adopte un stil de viata cast”:
INS - „Fecioria consacrată nu se poate înscrie în logicei acestei lumi; este „cel mai iraţional” dintre paradoxurile creştine şi nu le este dat tuturor de a o înţelege şi trăi. A trăi o viaţă castă înseamnă şi a renunţa la nevoia de a apărea, a asuma un stil de viaţă sobru şi modest. Călugării şi călugăriţele sunt chemaţi să demonstreze aceasta în alegerea hainei, o haină simplă care să fie semn al sărăciei trăite în uniune cu Acela care deşi era bogat s-a făcut sărac pentru ca prin sărăcia sa noi să ne îmbogăţim” (cf 2Cor 8,9).

Benedict al XVI-lea s-a aderesat apoi superiorilor şi superioarelor majore chemaţi să exprime în cadrul unui Institut de viaţă călugărească acel „serviciu de autoritate”, a cărui aprofundare a interesat ultima plenară a Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă consacrată şi Societăţile de Viaţă apostolică. Acest serviciu este „exigent”, a spus papa, „uneori contrastat” şi are nevoie de „ascultare profesată” a cărei valoare trebuie descoperită în Evanghelie aşa cum trebuie reîmbrăţişată „logica Crucii”, evitând „voluntarismul şi spontaneismul”.
INS - „Consacraţii şi consacratele au astăzi îndatorirea de a fi martori al prezenţei transfigurante a lui Dumnezeu într-o lume tot mai dezorientată şi confuză, o lume în care nuanţele au înclouti culorile bine distincte şi caracterizante. A fi capabili de a privi timpul acesta al nostru cu privirea credinţei înseamnă a fi în măsură să priveşti omul, lumea şi istoria în lumina lui Cristos răstignit şi înviat”.

Aici, serviciul complet în format sonor: