Două noi fericite, două noi exemple de contemplative în acţiune

RV 14 mai 2006. Sâmbătă, în Olanda şi duminică, în Italia, au fost proclamate două noi fericite: Maria Tereza a Sfântului Iosif şi Maria a Pătimirii Domnului Nostru Isus Cristos.
În catedrala oraşului olandez Roermond, arhiepiscopul de Utrecht, cardinalul Adrianus Johannes Simonis a proclamat-o fericită pe slujitoarea lui Dumnezeu Maria Tereza a Sfântului Iosif. Născută în Polonia în 1855, după botezul protestant a intrat în Biserica Catolică, dăruindu-şi viaţa copiilor abandonaţi, bătrânilor, emigranţilor şi celor fără casă. A deschis prima casă de primire din Berlin, după modelul căreia au fost extinse şi altele în diferite ţări. Pentru promovarea carismei primite, a fondat congregaţia "Surorile Carmelite ale Inimii Dumnezeieşti a lui Isus. "Fiecare călugăriţă carmelită, spunea adesea, trebuie să fie ca un înger de mângâiere şi pace, care coboară de pe înălţimile Carmelului în mijlocul oamenilor apăsaţi de durere şi de lipsa păcii". A murit în Olanda, în 1938. Iată cum o descrie una din fiicele ei spirituale, sora Benigna Dedola:
Ins – "Secretul vieţii de virtute a maicii Tereza a Sfântului Iosif trebuie căutat în iubirea ei faţă de cruce şi suferinţă. Era un suflet de o seninătate şi reculegere extraordinare, petrecea ore în şir în genunchi în faţa Sfintei Euharistii, cufundată în Dumnezeu. Carisma ei personală era ispăşirea păcatelor, îndeosebi ispăşirea ofenselor aduse Inimii Dumnezeieşti a lui Isus. Devoţiunea deosebită faţă de Sf. Iosif a determinat-o să aşeze toate casele congregaţiei sub ocrotirea soţului feciorelnic al Sfintei Fecioare Maria. Noi ne simţim chemate să continuăm astăzi acelaşi zel pentru mântuirea sufletelor".
Duminică în Italia, la Napoli, o altă slujitoare a fost înscrisă în rândul fericitelor, Maria a Pătimirii Domnului nostru Isus Cristos, din congregaţia "Surorilor Crucifixe şi Adoratoare ale Euharistiei". Ceremonia de beatificare a fost prezidată de cardinalul Jose' Saraiva Marins, prefectul departamentului roman pentru cauzele sfinţilor.
Născută în 1866, viaţa Mariei Grazia Tarallo, după numele civil, a fost o icoană vie a Mântuitorului în Pătimire şi Euharistie. Părinţii ei nu erau de acord ca ea să îmbrăţişeze viaţa consacrată şi au constrâns-o să se căsătorească. După numai câteva luni, a rămas văduvă. Când a depus voturile a spus: "Numele meu este Maria a Pătimirii şi trebuie să fiu asemenea Învăţătorului meu". A murit în 1912, la 46 de ani, când mulţi îi cunoşteau de acum extazele, stigmatele şi clarviziunea. Nutrea o dragoste fierbinte pentru Sfânta Euharistie şi s-a oferit pe sine ca victimă de ispăşire pentru păcatele oamenilor şi pentru sfinţirea preoţilor. Postulatorul cauzei de beatificare, părintele Nunzio D'Elia, subliniază pentru noi mesajul noii fericite:
Ins – "Fericita Maria a Pătimirii ne spune astăzi ceea ce ne învăţa şi Ioan Paul al II-lea: iubirea pentru Euharistie. Toată viaţa ei a fost un răspuns la darul pe care Isus i l-a oferit în Sfânta Taină, iar în ultimel zile s-a hrănit numai din Euharistie. Toată viaţa ei s-a unit la pătimirea Mântuitorului, trăind chiar în trupul ei rănile şi suferinţa lui. Dar ea ne invită mai ales la adoraţia personală a Euharistiei".