"Un profet de speranţă şi pace": evocarea atentatului de pe 13 mai 1981 în cuvintele papei Benedict al XVI-lea

RV 13 mai 2006. Nu, n-a încetat niciodată să se uimească Ioan Paul al II-lea de cele întâmplate pe 13 mai 1981. Pe 7 octombrie în acelaşi an, când firul contactului său cu lumea, întrerupt de focul loviturilor de armă, era înnodat prin reluarea audienţelor generale, avem prima traducere a sentimentului său de gratitudine, cu ajutorul cuvintelor Scripturii: "O rugăciune să înălţa fără încetare la Dumnezeu pentru el" (cf Fap 12,5). Spunea regretatul pontif: "Asemeni lui Petru închis şi hărăzit morţii, am simţit, dragi fraţi şi surori, puterea rugăciunii Bisericii".
Pe 13 mai 1982, la un an de la atentat, Ioan Paul al II-lea era la Fatima pentru a aduce o mulţumire specială. Nu s-a îndoit niciodată asupra faptului că datora salvarea sa Fecioarei care a apărut celor trei păstoraşi în 1917. Am văzut în toate cele care mi s-au întâmplat ocrotirea maternă specială a Sfintei Fecioare" – afirma în acea zi la sanctuarul portughez. "În acest moment, aici, la sanctuarul de la Fatima, vreau să repet înaintea voastră: Totus tuus – sunt cu totul al tău, Mamă!". La un alt 13 mai, în 1994, într-un mesaj trimis episcopilor italieni, amintirea, rugăciunea şi filiaţiunea mariană se contopesc într-o ulterioară expresie: "A fost o mână maternă cea care a călăuzit traiectoria glontelui şi papa în agonie s-a oprit pe pragul morţii... Glontele mortal s-a oprit şi papa trăieşte – trăieşte ca să slujească!".
De la acea zi de teamă şi de renaştere, "episcopul îmbrăcat în alb", care a fost văzut căzând ca mort la picioarele unei cruci mari, potrivit descrierii din al treilea secret de la Fatima, făcut public în timpul Jubileului din 2000, a continuat să trăiască pentru a servi Biserica. Luând parte la avanpremiera unui filmul de ficţiune dedicat lui Ioan Paul al II-lea, pe 30 martie, anul curent, Benedict al XVI-lea afirma:
Ins – "Împietriţi, ca şi cum am fi fost acolo, am auzit încă o dată focurile de armă de la tragicul atentat din Piaţa San Pietro de pe 13 mai 1981. Din ansamblu, a reieşit statura unui neobosit profet de speranţă şi de pace, care a străbătut cărările lumii pentru a vesti Evanghelia la toţi. Au revenit în memorie cuvintele sale vibrante, cuvinte de curaj şi denunţ la adresa societăţii consumiste şi a culturii hedoniste, decisă să construiască o bunăstare doar de ordin material care nu poate împlini aşteptările profunde ale inimii umane".