Numai căsătoria dintre un bărbat şi o femeie se prezintă ca bun autentic pentru umanitate. Trebuie evitată confuzia cu alte forme de uniuni: din discursul lui Benedict al XVI-lea rostit joi primind în audienţă Institutul Ioan Paul al II-lea pentru studii asupra Căsătoriei şi Familiei, întemeiat în urmă cu 25 de ani

(RV - 11 mai 2006) Căsătoria, comuniune de viaţă şi de iubire este un bun autentic al umanităţii. Trebuie evitată confundarea căsătoriei cu alte forme de uniuni bazate pe o iubire slabă. Numai stânca iubirii totale şi irevocabile dintre un bărbat şi o femeie este capabilă să pună baza construcţiei unei societăţi care să devină o casă pentru toţi oamenii. A afirmat papa Benedict al XVI-lea primind joi dimineaţă în aula binecuvântărilor din Vatican profesorii şi studenţii Institutului Pontifical Ioan Paul al II-lea pentru studii despre „Căsătorie şi Familie”, - circa o mie de persoane - din cadrul Universităţii Pontificale din Lateran cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea Institutului.

„Începuturile Institutului vostru se leagă de un eveniment special”, - a relevat pontiful la începutul discursului: chiar în 13 mai 1981 în Piaţa Sfântul Petru, iubitul meu predecesor Ioan Paul al II-lea a suferit cunoscutul grav atentat în timpul audienţei în care urma să anunţe crearea Institutului vostru. Acest fapt capătă o relevanţă deosebită în actuala comemorare pe care o celebrăm la puţin peste un an de la moartea sa. De fapt, voi aţi dorit să-l evidenţiaţi prin oportuna iniţiativă a unui congres pe tema: „Ereditatea lui Ioan Paul al II-lea asupra căsătoriei şi familiei: a iubi iubirea umană”. Pe bună dreptate voi simţiţi această moştenire în mod special deoarece sunteţi destinatarii şi continuatorii viziunii care a constituit unul dintre pilaştrii misiunii şi reflecţiilor sale: planul lui Dumnezeu asupra căsătoriei şi familiei. Pontiful a observat că atare moştenire nu este doar un anasmblu de doctrine şi idei, ci înainte de toate o învăţătură dotată cu trăsătură luminioasă asupra sensului iubirii umane şi a vieţii. Prezenţa a numeroase familii la această audienţă este o mărturie deosebit de elocventă - a observat Sfântul Părinte- este o mărturie a felului în care învăţătura acestui adevăr a fost receptată şi a dat roade corespunzătoare.

Ideea de „a învăţa şi a iubi” l-a însoţit deja pe tânărul preot Karol Wojtyla şi l-a entuziasmat apoi, când, ca tânăr episcop, a înfruntat momentele dificile care au urmat după publicarea enciclicei profetice şi mereu actuale „Humanae vitae” a papei Paul al VI-lea. Tocmai în acea circumstanţă Ioan Paul al II-lea a înţeles necesitatea unui studiu sistematic asupra acestei teme. Acest lucru a constituit substratul acelui învăţământ care a fost oferit apoi întregii Biserici în Catehezele despre iubirea umană. Erau astfel scoase în relief două elemente fundamentale pe care în aceşti ani v-aţi străduit să le aprofundaţi şi care constituie noutatea însăşi a Institutului vostru ca realitate academică cu o misiune specifică în sânul Bisericii.
Primul element este acesta: căsătoria şi familia sunt înrădăcinate în nucleul cel mai intim al adevărului privind omul şi destinul său. Sfânta Scriptură revelează că vocaţia la iubire face parte din acel chip autentic al lui Dumnezeu pe care Creatorul a voit să-l întipărească în creatura sa chemând-o să i se asemene tocmai în măsura în care este deschisă spre iubire.
INS - „Diferenţa sexuală ce conotează trupul bărbatului şi al femeii nu este deci un simplu dat biologic, ci capătă o semnifcaţie mult mai profundă: exprimă acea formă a iubirii cu care bărbatul şi femeia devin un singur trup, pot realiza comuniunea autnetică de persoane deschisă tranmsiterii vieţii şi astfel conlucrează cu Dumnezeu la generarea de noi fiinţe umane”.
 
Un al doilea element carcaterizează noutatea învăţăturii lui Ioan Paul al II-lea asupra iubirii umane: modul său original de a înţelege planul lui Dumnezeu tocmai la confluenţa revelaţiei cu experienţa umană. De fapt, în Cristos - plinătatea revelaţiei de iubire a Tatălui - se manifestă şi adevărul deplin al vocaţiei la iubire a omului, ce se poate regăsi numai în dăruirea sinceră de sine.
Benedict al XVI-lea s-a referit apoi la encilcica sa „Deus caritas est” în care a subliniat faptul că tocmai prin intermediul iubirii se luminează „chipul creştin al lui Dumnezeu şi, în consecinţă, chipul omului şi al drumului său” (n.1).
INS - „În alte cuvinte, Dumnezeu s-a servit de calea iubirii pentru a revela misterul vieţii trinitare. În afară de aceasta, legătura strânsă care există între chipul lui Dumnezeu-Iubire şi iubirea umană ne permite să înţelegem că „ la chipul lui Dumnezeu monoteist corespunde căsătoria monogamică. Căsătoria bazată pe o iubire exclusivă şi definitivă devine icoana relaţiei lui Dumnezeu cu poporul său şi viceversa: modul de a iubi al lui Dumnezeu devine măsura iubirii umane" (Deus caritas est, 11).

Această indicaţie râmână încă în mare parte de explorat. Aceasta este sarcina pe care Institul de studii asupra Căsătoriei şi Familiei o are în ansamblul structurilor academice: să lumineze adevărul iubirii ca drum de plinătate în orice formă de existenţă umană.
Marea provocare a noii evanghelizări, pe care Ioan Paul al II-lea a propus-o cu atât elan, are nevoie de fi susţinută printr-o reflecţie cu adevărat aprofundată asupra iubirii umane, întrucât tocmai această iubire este calea privilegiată pe care Dumnezeu a ales-o pentru a se revela omului şi în această iubire îl cheamă la o comuniune în viaţa trinitară. O astfel de abordare ne premite şi să depăşim - observă papa- o concepţie privată şi individualistă a iubirii, astăzi atât de difuză.
INS - „Iubirea adevărată se transformă într-o lumină ce orientează întreaga viaţă spre plinătatea ei, generând o societate locuibilă pentru om. comuniunea de viaţă şi de iubire care este căsătorie se configurează astfel ca un bun autentic al societăţii. A evita confuzia cu alte tipuri de uniuni bazate pe o iubire slabă se prezintă astăzi cu o urgentă deosebită. Numai stânca iubirii totale şi irevocabile dintre un bărbat şi o femei este capabilă să pună bazele unei societăţi care să devină o casă pentru toţi oamenii”.

 
Împortanţa pe care munca Institutului o capătă în misiunea Bisericii explică şi propria sa configuraţie: de fapt, Ioan Paul al II-lea aprobase un singur Institut în diferite sedii repartizate în cele cinci continente cu scopul de a putea oferi o reflecţie care să arate bogăţia adevărului unic în pluralitatea culturilor. Atare unitate de viziune în cercetare şi învăţământ, deşi în diversitatea locurilor şi modurilor de a simţi, reprezintă o valoare pe care trebuie să o păziţi, dezvoltând bogăţiile înrădăcinate în fiecare cultură. Această caracteristică a Institutlui s-a dovedit deosebit de adecvată pentru studiul unei realităţi precum cea a căsătoriei şi familiei. Munca voastră poate manifesta în ce mod darul creaţiei trăit în diferitele culturi a fost înălţat de către Cristos la har de răscumpărare.
Pentru a putea realiza bine misiunea voastră ca moştenitori fideli ai întemeietorului Institutului, iubitul Ioan Paul al II-lea, vă invit să priviţi la Preasfânta Fecioara Maria, Mama Frumoasei Iubiri.
INS - „Iubirea răscumpărătoare a Cuvântului întrupat trebuie să se schimbe pentru fiecare căsătorie şi în orice familie într-un „izvor de apă vie în mijlocul unei lumi însetate” (Deus caritas est, 42).
Papa Benedict al XVI-lea a încheiat discursul adresând cel mai cordial salut, însoţit de o specială binecuvântare, profesorilor, studenţilor de azi şi de ieri, personalului administrativ, precum şi tuturor familiilor legate de Institul Pontifical pentru studii asupra Căsătoriei şi Familiei din cadrul Universităţii Pontificale din Lateran.

Aici, serviciul complet în format audio: