Vechea rugă numită suplica a fost recitată de mii de credincioşi luni la sanctuarul
Fecioarei Maria a Rozariului din Pompei
(RV - 8 mai 2006) S-a reînnoit luni 8 mai tradiţionala suplìcă, emoţionanta rugăciune
către Maica Domnului de la sanctuarul din Pompei, la sud de oraşul Napoli, compusă
în 1883 de fericitul Bartolo Longo, întemeietorul Noului Pompei. A prezidat suplica
precedată de sfânta Liturghie arhiepiscopul Angelo Comastri, vicar al papei pentru
Cetatea Vaticanului. La recitarea suplicii au luat parte zeci de mii de credincioşi.
O rugăciune rămasă în versiunea ei veche, ca şi cuvântul suplică, de peste o sută
de ani, dar simţită pofund în poporul care o recită. INS - „O Mamă,
imploră pentru noi îndurare de la Fiul Tău divin, şi învinge cu blândeţe şi îngăduinţă
inima păcătoşilor. Sunt fraţii noştri şi fii ai tăi care îl costă sânge pe dulcele
Isus şi îi întristează Inima adânc simţitoare. Arată-te faţă de toţi că eşti Regina
păcii şi a iertării...”. Mii de inimi în rugăciune erau îndreptate spre imaginea
Fecioarei Maria a Rozariului. Luminată de un soare cald de primăvară, piaţa din faţa
sanctuarului marian din Pompei era plină de credincioşi, dintre care mulţi au venit
pe jos de la mari distanţe pentru această rugă stăruitoare către Maica îndurării.
O rugăciunea universală, tradusă în diferite limbi de la arabă la chineză, în care
se întâlnesc dureriile şi speranţele familiei umane. INS - secvenţe
corale din faţa sanctuarului marian din Pompei. Înainte de sfânta Liturghie, celebrată
la altarul din faţa bazilicii a cărei faţadă este dedicată păcii, delegatul pontifical
pentru sanctuarul marian, episcopul Carlo Liberti a avut un gând deosebit pentru Italia: INS
- „În faţa sciziunilor sociale şi politice ce sfâşie în prezent iubita noastră
naţiune, noi continuăm să indicăm căile înţelegerii, unităţii de intenţii, principala
cale a solidarităţii şi iubirii”. La rândul său, în cadrul predicii, arhiepiscopul
Angelo Comastri a subliniat faptul că creştinul trebuie să fie întotdeauna o alternativă
pentru societatea egoismului. Apoi, a pus accentul pe semnificaţia profundă a rugii
- suplìca îndreptată spre Fecioara Maria: INS - „Cu suplica voim
să ne aliniem de partea Mariei pentru a putea fi împreună cu ea de partea lui Isus
şi prin aceasta de partea demnităţii, de partea fraternităţii, de partea solidarităţii.
Prin această rugă stăruitoare nu ne descărcăm de responsabilităţile noastre încredinţând
Mariei delgaţia a ceea ce este de datoria noastră. Nu, nu voim să facem aceasta. Prin
rugă ne asumăm responsabilităţile ce ne revin. Privind la Maria şi învăţând de la
ea, dorim să multiplicăm adeziunea ei, acel „da” spus îngerului la Buna Vestire”. Când
sunt persoane care îndură singurătate, a adăugat prelatul, „nu Dumnezeu le-a abandonat”,
ci alţii care ar fi trebuit să le stea aproape”. Dumnezeu, a încheiat arhiepiscopul
Comastri, „bate la uşa inimilor noastre, dar nu ne constrânge niciodată: iată marea
responsabilitate” pe care ne-o asumăm „când îl refuzăm pe Domnul”.