Semnificaţia mariană a lunii mai: interviu cu arh. A. Comastri

RV 2 mai 2006. Sfânta Fecioară Maria a fost pentru apostoli "mamă şi învăţătoare", un rol pe care-l continuă faţă de creştinii din toate timpurile: se exprima duminică la rugăciunea "Regina Coeli" Benedict al XVI-lea. În fiecare an, sublinia Sf. Părinte, retrăim mai intens în timpul pascal această experienţă şi poate tocmai din acest motiv tradiţia populară a consacrat Mariei luna mai, care în mod obişnuit cade între Paşte şi Rusalii. Această lună ne poate ajuta să redescoperim "funcţia maternă" pe care Sf. Fecioară o îndeplineşte în viaţa noastră, pentru ca să fim mereu ucenici docili şi martori curajoşi ai Domnului înviat.
Luna mai, aşadar, aminteşte creştinilor comuniunea cu Mama care ne apropie de Isus, cu Sf. Fecioară. Care sunt însă aspectele necesare pentru a marca luna mariană? Redacţia centrală a adresat întrebarea arh. Angelo Comastri, vicarul papei pentru statul Cetăţii Vaticane:
Ins – "Cred că momentul cel mai important al lunii mai constă în a redescoperi rugăciunea mariană în casă, mai ales rugăciunea rozariului. Am putea spune că rozariul, cu ani în urmă, era o prioritate de nerenunţat din programul zilnic al unei familii creştine. Când eram copil, îmi amintesc că fiecare zi se încheia întotdeauna cu sfântul rozariu. De aceea, seara, chiar şi fără televizor, eram minunat de fericiţi pentru că eram plini de Dumnezeu, rugându-ne împreună cu Sf. Fecioară Maria".
Reporterul nostru s-a referit apoi la o carte scrisă de arh. Comastri, intitulată "Maica Domnului nu este o opţiune"...
Ins – "Prin această carte foarte simplă, uşoară, să fac să se înţeleagă că devoţiunea la Sfânta Fecioară nu este o invenţie a Bisericii. Devoţiunea către Maica Domnului vine din istoria mântuirii, din alegerile făcute de Dumnezeu însuşi. Evanghelistul Luca, scriind despre Bunavestire, foloseşte aceste cuvinte de o importanţă decisivă: "îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria" (1,26-27). Complementul de agent este decisiv: este Dumnezeu cel care l-a trimis pe înger. Aşadar, este Dumnezeu cel care a ales-o pe Maria. Este Dumnezeu cel care a bătut la uşa inimii Mariei. Uşa inimii ei s-a deschis lui Dumnezeu şi din acel moment Maria a devenit cea mai mare colaboratoare la mântuire. Dar Maria rămâne întotdeauna alături de Isus: dacă este separat Fiul de Mamă sau Mama de Fiul, se comite un act care se împotriveşte alegerilor lui Dumnezeu".
Aici, serviciul în format audio: