"Fragilitatea familiei, principalul factor de risc pentru tinerele generaţii": concluziile adunării plenare a Academiei Ponficale de Ştiinţe Sociale

RV 2 mai 2006. S-a încheiat marţi în Cetatea Vaticană adunarea plenară a Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale, pe tema "Tineret care dispare? Solidaritatea faţă de copii şi tineri într-o epocă de turbulenţe". La conferinţa organizată în Sala de Presă a Sf. Scaun, preşedintele acestei academii pontificale, profesoara Mary Ann Glendon, a subliniat că lucrările plenarei deschid noi posibilităţi pentru magisteriul social al Bisericii, analizând pentru prima dată în mod atât de explicit situaţia tinerilor.
Idea de fond a reuniunii plenare, după cum subliniază şi titlul acesteia, urmărea să dea solidaritate copiilor şi tinerilor din întreaga lume care trece printr-o epocă de turbulenţe: tineretul este luat de valul de răstunări sociale, de crize economice, de pierderea identităţii şi, cum se exprima Benedict al XVI-lea în mesajul trimis academiei – de o "eclipsă de iubire şi speranţă".
Cele 30 de relatări prezentate, a subliniat doamna Mary Ann Glendon, au scos în evidenţă umbrele şi speranţele care planează asupra copiilor şi a tinerilor: umbre întunecate, precum asuprirea şi diferitele forme de exploatare în dauna minorilor, apoi iarna demografică cu fenomenul "leagănelor goale" precum şi incapacitatea adulţilor de a fi părinţi. O subliniere specială a fost acordată aşa numitei "adolescenţe prelungite" şi "golului spiritual" care blochează evoluţia multor tineri. Referitor al indicele scăzut al natalităţii, profesorul Gerard Francois Dumont, rectorul universităţii din Paris-Sorbona, a observat că dacă toţi cunosc politica copilului unic în China, familiile cu un singur copil sunt de acum predominante şi în Europa, dar în acest caz, fenomenul nu se datorează unei constrângeri din partea guvernelor. Situaţia, a afirmat, reflectă un "refuz al viitorului", ceea ce va duce la o cultură fără fraţi, surori, mătuşi, unchi şi veri.
Problemele discutate, a încheiat preşedinta Academiei, dna. Glendon, nu admit soluţii facile, dar nu trebuie uitat că tinerii sunt prin natura lor plini de speranţe, ei purtând cu sine nu numai probleme ci şi soluţii. "Nici o societate şi nici o cultură nu-şi pot permite să asiste pasiv la dispariţia tineretului, pentru că odată cu acesta, ar dispare adevărata speranţă şi idealurile nobile ale unei naţiuni".
Concluzia lucrărilor a evidenţiat "fragilitatea familiei" ca unul din factorii principali în criza raporturilor dintre generaţii. Dacă în ultimele decenii au fost afirmate şi întărite, pe bună dreptate, drepturile copilului, tot la fel, în timpul de faţă este nevoie ca atenţia să fie îndreptată spre drepturile şi obligaţiile de neînlocuit ale părinţilor.
Aici, acelaşi serviciu în format audio: