Din magisterul papei Benedict al XVI-lea privind domeniul muncii umane

(RV - 1 mai 2006) Priorităţi: a omului asupra muncii, a muncii asupra capitalului, a destinaţiei universale a bunurilor asupra dreptului la proprietatea particulară: pe scurt, prioritatea lui “a fi” asupra lui “a avea”. În timpul întâlnirii de duminca trecută pentru rugăciunea cu pelerinii riuniti la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru recitarea antifonului marian pascal, Benedict al XVI-lea s-a referit şi la comemorarea liturgică a sfântului Iosif Muncitorul, istituită de papa Pius al XII-lea, în anul 1955, în contextul zilei muncii.
INS -“Invocând mijlocirea şi a sfântului Iosif, pe care mâine îl amintim în chip deosebit cu gândul la lumea muncii, să ne adresăm Fecioarei Maria cu rugăciunea „Regina coeli - Bucură-te, Regină a cerului”, rugăciune care ne face să gustăm bucuria mângâietoare a prezenţei lui Cristos înviat".
De altfel, încă de la începutul pontificatului, papa Benedict al XVI a intervenit de mai multe ori aspra chestiunilor legate de lumea muncii.
Abia ales la sediul lui Petru, Benedict al XVI-lea s-a situat de partea muncitorilor definindu-se pe sine “un simplu lucrător în via Domnului”. Pe 1 mai 2005, exact în urmă cu un an, vorbind pentru prima dată peleriniilor de la fereastra biroului său particular pentru antifonul marian pascal, a ţinut o scurtă alocuţiune dedicată în întregime lumii muncii exprimând urarea ca munca “să nu lipsească în special pentru cei tineri iar condiţiile de muncă să fie respectuoase tot mai mult faţă de demnitatea persoanei”. Pe 27 ianuarie, anul acesta, primind Asociaţiile creştine de lucrători italiani, ACLI, la împlinirea celor 60 de ani de la înfiinţare, a amintit importanţa odihnei duminicale: “a cere…ca duminica să nu fie omologată cu celelalte zile ale săptămânii - sublinia pontiful - este o opţiune de civilizaţie”. Papa vorbeşte despre umanizarea ostenelii cotidiene reafirmând că “persoana umană este măsura demnităţii muncii”:
INS - “Din primatul aspectului etic al muncii umane derivă priorităţi ulteriore: cea a omului asupra muncii, a muncii asupra capitalului, a destinaţiei universale a bunurilor asupra dreptului la proprietatea particulară: pe scurt, prioritatea lui “a fi” asupra lui “a avea”.
Întâlnind pe 4 martie membrii asociaţi ai Uniunii creştine de întreprinzători în funcţii de conducere, a accentuat necesitatea de a se acorda atenţie “situaţiilor de mai mare dificultate” afirmând că “creştinul este chemat să caute mereu dreptatea, dar că el poartă în sine impulsul iubirii, ce merge dincolo de dreptate”. Apoi a adresat cuvinte de preţuire pentru “Carta valorilor” a tinerilor întreprinzători catolici:
INS - “În special, am apreciat propunerea de a valoriza orice persoană pentru ceea ce ea este şi poate da, potrivit talentelor, fugind de orice formă de exploatare; precum şi importanţa recunoscută familiei şi responsabilităţii personale. Este vorba de valori care, din păcate, şi din pricina actualelor dificultăţi economice, riscă adesea să nu fie urmate de întreprinzătorii care sunt lipsiţi o permamentă inspiraţie morală”.
Anul acesta, în solemnitatea sfântului Iosif de la 19 martie, papa a prezidat sfânta Liturgie pentru lucrători invitând credincioşii “să se sfinţească prin propria muncă” deoarece “nu ajunge, deşi necesară, calificarea tehnica şi profesională” pentru realizarea integrală a propriei vocaţii:
INS - “Munca capătă o importanţă primară pentru realizarea omului şi pentru dezvoltarea societăţii, şi din acest motiv trebuie ca ea să fie întotdeauna organizată şi desfăşurată în respectul deplin al demnităţii umane şi în serviciul binelui comun. În acelaşi timp, este indispensabil ca omul să nu se lase aservit muncii, să nu o idolatrizeze, pretinzând să găsească în ea sensul ultim şi definitiv al vieţii”.
Benedict al XVI-lea indică tuturor muncitorilor stilul patronului lor, sfântul Iosif:
INS - “Măreţia lui iese în evidenţă şi mai mult încă pentru faptul că misiunea sa s-a desfăşurat în smerenie şi în starea ascunsă a casei din Nazaret. De altfel, Dumnezeu însuşi, în persoana Fiului său întrupat, a ales această cale şi acest stil - umilitatea şi starea ascunsă - în existenţa sa pământească. Din exemplul sfântului Iosif ne vine tuturor o puternică invitaţie la a desfăşura cu fidelitate, simplitate şi modestie sarcina pe care Providenţa ne-a încredinţat-o”.

Serviciul complet sonor, aici: