"Lipsa de iubire este cauza majoră de destrămare a familiilor şi de scădere a natalităţii": mesajul Papei către Academia Pontificală de Ştiinţe Sociale

RV - 28 apr 2006. "Tineret care dispare? Solidaritatea faţă de copii şi tineri într-o epocă de turbulenţe": este tema adunării plenare, între 28 aprilie - 2 mai, a Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale. Cu această ocazie, Sf. Părinte a trimis un mesaj prof. Mary Ann Glendon, preşedinte al acestei Academii Pontificale, în care afirmă că "lipsa de iubire este cauza principală a desfacerii căsătoriilor şi a diminuării naşterilor în ţările industrializate".
Într-un timp de schimbări şi confuzie – este denunţarea Papei – celor mai mici le lipseşte adesea călăuzirea morală din partea lumii adulte, în detrimentul dezvoltării lor intelectuale şi spirituale. Mulţi copii cresc într-o societate care a uitat de Dumnezeu şi de demnitatea înnăscută a fiecărei persoane umane. Mai mult, Papa afirmă că în faţa procesului de globalizare, copii sunt adesea expuşi unei viziuni pur materialiste a universului şi a vieţii. Dar tinerii - a insistat Pontiful - sunt prin natura lor deschişi transcendentului. Copii trebuie să primească mai presus de toate iubire pentru ca să-şi dea seama că ei nu sunt pe pământ din întâmplare, ci graţie unui dar care este parte din planul de iubire al lui Dumnezeu. De aceea, părinţii şi educatorii sunt chemaţi să aleagă un plan de viaţă care să deosebească între adevăr şi falsitate, între bine şi rău, între dreptate şi injustiţie.
În mesajul său, Papa se referă şi la îmbătrânirea populaţiei din societăţile industrializate. Acest fenomen, a observat, este însoţit de lipsa unui număr suficient de tineri care să reînnoiască populaţia. Benedict al XVI-lea recunoaşte existenţa unei serii de motive diverse şi complexe care stă la baza acestei realităţi, dar subliniază că în cele din urmă "motivaţiile sunt de natură morală şi spirituală", fiind datorate unui deficit de credinţă, speranţă şi evident, de iubire. Apoi, continuând linia enciclicei "Deus caritas est", a afirmat că "iubirea prin natura sa priveşte spre etern". Probabil chiar carenţa acestei dimensiuni creative a iubirii explică de ce "multe cupluri aleg astăzi să nu se mai căsătorească, multe căsătorii se destramă şi indicii de natalitate au coborât semnificativ".
Papa îndeamnă apoi membrii Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale să acorde asistenţă Bisericii în misiunea ei de a mărturisi un autentic umanism, inspirat de lumina Evangheliei.
Referindu-se apoi la libertatea omului, Sf. Părinte a avertizat că dacă aceasta este pusă în pericol "tinerii se simt frustraţi şi devin incapabili de a se angaja în acele idealuri care dau formă vieţii lor ca individ şi membru al societăţii". Libertatea interioară este de fapt condiţia necesară unei creşteri umane autentice. Cei care cred că Evanghelia luminează toate aspectele vieţii, a încheiat Benedict al XVI-lea, nu trebuie să uite niciodată contrastul fundamental dintre bine şi rău. Credinţa trăită în plinătatea iubirii şi comunicată noilor generaţii este un element esenţial în construirea unui viitor mai bun care salvgardează solidaritate dintre generaţii.
Înfiinţată la 1 ianuarie 1994 de Ioan Paul al II-lea prin Motu Proprio "Socialium Scientiarum", Academia Pontificală de Ştiinţe Sociale are scopul de a promova studiul şi progresul ştiinţelor sociale, economice, politice şi juridice şi să ofere în acest fel elementele de care Biserica se poate folosi în aprofundarea şi dezvoltarea doctrinei sale sociale. Academia este autonomă şi în acelaşi este strâns legată de Consiliul Pontifical al Dreptăţii şi Păcii, alături de care coordonează programarea diferitelor iniţiative şi la care face referinţă pentru propria activitate. Numărul membrilor nu poate fi inferior de 20 nici mai mare de 40. Academia este sprijinită financiar de o fundaţie specială, precum şi de donaţii şi oferte.