"Rugaţi-vă pentru mine, ca să fiu păstor blând şi ferm al Bisericii". Audienţa generală a lui Benedict al XVI-lea, la prima aniversare a pontificatului

RV 19 apr 2006. Miercuri la audienţa generală în Piaţa Sf. Petru, papa Benedict al XVI-lea şi-a manifestat convingerea că simte sprijinul tuturor credincioşilor în răspunderea slujirii sale petrine, cerându-le în continuare ajutorul rugăciunii pentru a fi "păstor blând şi decis al Bisericii". În finalul audienţei, Sf. Părinte a lansat un nou apel la pace în Ţara Sfântă şi a condamnat orice act de violenţă care îşi propune să afirme drepturile legitime ale unui popor.
Sosind cu elicopterul de la Castel Gandolfo în Cetatea Vaticanului, Papa a fost primit de afecţiunea a zeci de mii de pelerini (cel puţin 60.000) de pe toate continentele, veniţi în Piaţa Sf. Petru la audienţa generală. După vremea nesigură din zilele precedente, soarele cald al primăverii romane dădea de ştire că şi-a intrat de acum în drepturi.
Era emoţionat miercuri Sfântul Părinte, la fel ca anul trecut, în faţa unui eveniment neaşteptat: chemarea primită pe 19 aprilie 2005 în slujirea Bisericii ca succesor al apostolului Petru:
Papa – "Cât de repede trece timpul! S-a scurs deja un an de când, într-un mod neaşteptat şi surprinzător pentru mine, cardinalii reuniţi în conclav au ales persoana mea pentru ca să-i urmeze regretatului şi iubitului servitor al lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea".
Apoi, amintirea primului impact cu mulţimea în aceeaşi piaţă, când s-a prezentat la loja centrală a bazilicii San Pietro, imediat după alegere sa: o întâlnire "întipărită în minte şi în inimă", în care am simţit imediat – s-a destăinuit Sf. Părinte – adevărul a ceea ce spuneam la începutul ministerului meu petrin:
Papa – "Simt vie conştiinţa faptului că nu trebuie să port singur ceea ce în realitate n-aş putea purta niciodată de unul singur”.
Benedict al XVI-lea a prezentat apoi cateheza despre misterul pascal pe care l-a numit "nucleul fundamental şi de nerenunţat al mesajului evanghelic": patimile, moartea şi învierea lui Cristos. Este misterul care se reînnoieşte, practic, în fiecare duminică, "un Paşti în miniatură" al fiecărei săptămâni. Credinţa vine întocmai de la întâlnirea personală cu Cristos cel înviat, o credinţă care devine elan de curaj şi de libertate, în conştiinţa că în orice epocă – inclusiv în timpul nostru – trebuie să căutăm şi să cugetăm "la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ" (cf Col 3,1-2).
Papa – "Aceasta nu înseamnă a se înstrăina de îndatoririle zilnice, a se dezinteresa de realităţile pământeşti; înseamnă mai degrabă a reînsufleţi orice activitate umană printr-un suflu supranatural, înseamnă a se face vestitori cu bucurie şi martori ai învierii lui Cristos".
După saluturile în diferite limbi, gândul Papei s-a îndreptat spre Ţara Sfântă, acolo unde două popoare sunt implicate într-un conflict de 50 de ani şi unde încă o dată se plâng morţii unui atentat teribil. Printre victime se numără şi două emigrante românce. Severă a fost condamnarea atentatului:
Papa – "Nu prin asemenea execrabile acte că pot fi tutelate drepturile legitime ale unui popor. Domnul, principele păcii, să fie aproape de israelieni şi palestinieni pentru a nu se lăsa atraşi într-o tragică derivă, ci să reia paşii care-i conduc să trăiască în pace şi securitate unul alături de celălalt, ca fii ai aceluiaşi Tată care este în ceruri".
Sf. Părinte a invocat apoi binecuvântarea apostolică, binecuvântare ce îmbrăţişează pe toţi cei care o primesc în spirit de credinţă pe calea undelor.