Celebrat în bazilica vaticană Ritul pentru Reconcilierea mai multor penitenţi cu mărturisirea şi dezlegarea individuală

(RV - 11 apr 2006) „Se apropie zilele Pătimirii Domnului aducătoare de mântuire şi ale Învierii sale glorioase în care trufia străvechiului vrăjmaş este înfrântă şi se împlineşte taina răscumpărării noastre”(prefaţa pentru Patimile Domnului II).Timpul imediat de pregătire la Paştele Domnului, la încheierea itinerarului marelui Post a fost în mod tradiţional trăit în Biserică ca moment prielnic pentru reconcilierea prin pocăinţă, încât toţi credincioşii să ajungă purificaţi la celebrarea tainelor pascale. Urmând această indicaţie a tradiţiei bisericeşti, marţi 11 aprilie, începând de la ora 17.30, Bazilica Vaticană a devenit spaţiu binecuvântat de iertare şi de mântuire printr-o celebrare a Pocăinţei, după Ritul pentru Reconcilierea mai multor penitenţi cu spovada şi dezlegarea individuală. Celebrarea a fost prezidată din însărcinarea Sfântului Părinte de cardinalul James Francis Stafford, Penitenţier Major. Au fost prezenţi pentru ascultarea mărturisirilor penitenţierii, adică duhovnicii Bazilicilor Majore din Roma. INS-melodie de pocăinţă

Este vorba de o celebrare comunitară, ce exprimă conşţtiinţa necesităţii de a cere iertare pentru propriile păcate înaintea lui Cristos, răstignit şi înviat, „prin rănile căruia am fost vindecaţi” (cfr 1Pt 2,25), Paştele mântuirii noastre, izvor al milostivirii şi harului, ca membri ai Bisericii „sfinte şi care are nevoie de purificare” (Conc.Vat. II, Lumen Gnetium n. 8).
Totul se petrece în lumina şi în virtutea Cuvântului lui Dumnezeu proclamat: invitaţia la convertire şi vestirea milostivirii, expresie a voinţei Tatălui care cheamă pe toţi să se confrunte cu poruncile sale; memorie a exemplului lui Cristos, singurul Sfânt, care şi-a dat viaţa pentru noi şi ne-a răcumpărat prin sângele său preţios; dar al Duhului, care purifică şi reînnoişte toate mădularele Trupului lui Cristos.
Este un moment de intensă şi corală rugăciune eclezială ce pregăteşte în căinţă şi în invocarea iertării, mărturisirea sau spovada individuală, trasformându-se în bucuroasă şi participată aducere de mulţumire pentru iubirea Tatălui, biruinţa lui Cristos, revărsarea Duhului Sfânt, care se reînnoiesc în acest sacrament al reconcilierii, al păcii şi bucuriei.
Ritul se desfăşoară în patru momente.
Riturile iniţiale, caracterizate de o austeră sobrietate, cuprind procesiunea în tăcere, oprirea şi rugăciunea numită „colecta”, deoarece înmănunchează rugile tuturor, rostită în faţa Crucifixului.
În Liturgia Cuvântului s-a citit textul din prima scrisoare a sfântului Petru 2,20-25:”El care nu a săvârşit păcat şi nici nu s-a găsit înşelăciune în gura lui, care insultat fiind, nu a răspuns la insultă, suferind, nu ameninţa, ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecă cu dreptate. El însuşi, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile lui aţi fost vindecaţi. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la păstorul şi supraveghetorul sufletelor voastre”.
INS- secvenţe din melodia psalmului
S-a cântat apoi psalmul 50, cel mai cunoscut dintre psalmii de pocăinţă: „Ai milă de mine Dumnezeule după marea ta bunătate şi după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea”. Este rugăciunea regelui David care admonsetat de profetul Natan după căderea în păcat, face pocăinţă. Este o rugăciune din inimă, de o căinţă profundă prin care se cere reînnoirea lăuntrică. După aclamaţia „Isus a venit pentru a servi şi a-şi da viaţa pentru mântuirea celor mulţi” a fost proclamată o pericopă din Evanghelia după Marcu care prezintă misiunea Fiului Omului: „Erau pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ei erau uimiţi, iar cei care veneau în urmă erau cuprinşi de teamă. Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început să le vorbească despre cele ce aveau să i se întâmple: „Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi a cărturarilor; îl vor condamna la moarte şi-l vor da pe mâna păgânilor. Aceştia îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi-l vor ucide, dar după trei zile va învia”....”Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor. Dar între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie servitorul tuturor. Pentru că şi Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (10,32-34.42-45).
A urmat omilia ţinută de cardinalul Stafford care a început cu aceste cuvinte:
INS -„Dragi fraţi şi surori în Cristos, astăzi Biserica ne îndeamnă să împlinim două acţiuni înainte de mărturisire. În prima, Biserica ne cere să ne rugăm pentru iertare. Penitentul invocă milostivirea lui Isus care „s-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte şi încă până la moartea pe cruce” (Fil 2,8). Totuşi, a explicat, este indiscutabil că astăzi pentru multe persoane iertarea este dificilă. A vorbit despre trebuinţa de a cere iertarea lui Dumnezeu şi a ierta celor care au greşit împotriva noastră.
A doua acţiunea a fost esaminarea conştiinţei. Invitând la un exament de conţtiinţă Biserica sugerează folosirea Predicii de pe Munte. Cuvintele lui Isus sunt textul reprezentativ al noii legi. Crucea este imaginea fidelă a acelei Predici. Trupul sfâşiat al lui Isus este lumina care nu a fost învinsă de întuneric. Întunericul păcatului nu va putea niciodată să suprime lumina milostivirii divine. De aceea, a îndemnat, penitenţii să lase şi să părăsească întunericul printr-o mărturisire sinceră a păcatelor. Pentru aprofundarea căinţei, cardinalul penitenţier major a propus un examen de conştiinţă potrivit unui chestionar inspirat din Noul Testament.

Ritul reconcilierii cuprinde cunoscuta formulă a mărturisirii generale a păcatelor, bătându-şi pieptul de trei ori în semn de profundă căinţă: „Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul şi vouă fraţilor că am păcătuit prea mult cu gândul, cu cuvântul, cu fapta şi omisiuunea, din vina mea "mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa" urmată de unele invocaţii de iertare şi se încheie cu rugăciunea Domnului „Tatăl nostru.
Într-un spaţiu de timp suficient, urmează momentul mărturisirii şi dezlegării sacramentale individuale, pentru care sunt la dispoziţie un număr suficient de duhovnici. Marţi, în timpul mărturisirilor din bazilica vaticană, s-a cântat marele canon al sfântului Andrei din Creta...
INS- secvenţă din melodia canonului
...alţi psalmi şi invocaţii de iertare. Încheiate spovezile individuale, cardinalul celebrant a ţinut o scurtă exortaţie îndemnând la săvârşirea faptelor bune, apoi întreaga adunare a adus mulţumire recitând psalmul 102 urmat de rugăciunea de mulţumire finală rostită de celebrant.
Riturile conclusive au cuprins binecuvântarea şi trimiterea..
Broşura pregătită de oficiul celebrările liturgice, reprodce în prefaţă finalul omiliei de Paşte a lui Meliton din Sardi: "Aşadar, veniţi voi toţi generaţii umane, voi scufundate în păcate; primiţi iertarea păcatelor. Eu sunt, în fapt,, iertarea voastră: eu sunt Paştele mântuirii, eu Mielul care a fost jertfit pentru voi, eu preţul de răscumpărare, eu viaţa voastră, eu lumina voastră, eu mântuirea voastră, eu învierea voastră, eu Regele vostru”.

Aici, serviciul în format sonor: