"Fidelitatea şi dăruirea au călăuzit viaţa lui Ioan Paul al II-lea": veghea de rugăciune, duminică seara, împreună cu Benedict al XVI-lea

RV - 3 apr 2006. 2 aprilie 2005 – 2 aprilie 2006: Piaţa Sfântul Petru, la fel ca anul tecut! Circa 80 de mii de credincioşi au revenit, duminică seara, în acelaşi loc îndrăgit, pentru a-l aminti în rugăciune pe Ioan Paul al II-lea, la un an de la moartea sa, la vegherea mariană organizată de dieceza de Roma. Între zecile de steaguri alb-roşii ale pelerinilor polonezi, era vizibil şi drapelul României, înălţat odată cu rugăciunile, în gest de prezenţă şi recunoştinţă. Deosebit de impresionant, momentul în care s-a deschis fereastra de la biroul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, pentru a participa la rugăciunea rozariului, după care, la ora 21.37, ceasul morţii lui Ioan Paul al II-lea, l-a amintit pe iubitul său predecesor:
Ins – A trecut, de acum, un an de la moartea slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea. El continuă să fie prezent în mintea şi inima noastră; continuă să ne împărtăşească iubirea sa pentru Dumnezeu şi iubirea sa pentru om; continuă să suscite în toţi, mai ales în tineri, entuziasmul binelui şi curajul de a-l urma pe Isus şi învăţăturile lui.
Viaţa şi mărturia evanghelică a acestui mare Pontif, a afirmat Benedict al XVI-lea, ar putea fi redate mai ales de două cuvinte:
Ins – Fidelitate şi dăruire: fidelitate totală lui Dumnezeu şi dăruire fără rezerve misiunii proprii de Păstor al Bisericii Universale. Fidelitate şi dăruire care par şi mai convingătoare şi mişcătoare în ultimile luni, când el însuşi a întruchipat cele scrise, în 1984, în scrisoarea apostolică 'Salvifici doloris' (nr. 30). "Suferinţa – scria atunci Ioan Paul al II-lea – este prezentă în lume pentru a stimula iubirea, pentru a face să apară fapte de iubire faţă de aproapele, pentru a transforma întrega civilizaţie umană în «civilizaţia iubirii»".
Ins – Suferinta sa înfruntata cu curaj i-a facut pe toti mai sensibili la durerea umana, la orice durere fizica si spirituala; a dat suferintei demnitate si valoare, dând marturie ca omul nu valoreaza pentru eficienta sa, pentru aparente, ci pentru sine, pentru ca este creat si iubit de Dumnezeu. Prin cuvinte si gesturi, iubitul Ioan Paul al II-lea n-a ostenit sa arate lumii ca omul, daca se lasa îmbratisat de Cristos, nu mortifica bogatia umanitatii sale; daca adera lui din toata inima, nu înseamna ca-i lipseste ceva. Dimpotriva, întâlnirea cu Cristos face viata mai pasionanta. Tocmai pentru ca s-a apropiat din ce în ce mai mult de Dumnezeu în rugaciune, în contemplatie, în iubire pentru Adevar si Frumusete, iubitul nostru papa a reusit sa se faca tovaras de drum al fiecaruia dintre noi si sa vorbeasca cu autoritate chiar si celor care sunt departe de credinta crestina.
În această primă comemorare, a continuat Sf. Părinte, suntem invitaţi să primim încă o dată ereditatea spirituală pe care ne-a lăsat-o:
Ins – Ioan Paul al II-lea să ne ajute din cer să continuăm drumul nostru, rămânând ucenici docili ai lui Cristos, pentru a fi, după cum lui însuşi îi plăcea să repete, 'santinelele dimineţii' la începutul celui de al treilea mileniu creştin.
Apoi, prin legătură televizată, salutul Papei adresat credincioşilor adunaţi în rugăciune la Cracovia, însoţiţi de cardinalul Stanislaw Dziwisz. Profund emoţionat, arhiepiscopul de Cracovia a răspuns cu recunoştinţă: Ins - Ioan Paul al II-lea ne surâde din cer şi ne încredinţează lui Dumnezeu, bunul păstor al sufletelor şi al lumii.