Cu un an în urmă pe 30 martie, de la "catedra durerii" mărturia mişcătoare a lui Ioan
Paul II
RV - 30 mar 2006) 30 martie 2005. În urmă cu un an Ioan Paul II se prezenta
pentru ultima da tă la fereastra biroului său din Palatul Apostolic. Deşi
nu putea să vorbească din cauza operaţiei, Sfântul Părinte nu a voit să lipsească
de la întâlnirea tradiţională de miercuri cu credincioşii reuniţi cu miile în Piaţa
Sfântul Petru. După două zile, Papa Ioan Paul II se stingea, însoţit de rugăciunea
pătrunsă de emoţie a credincioşilor din toată lumea. Dar să ne întoarcem cu gândul
la ce se petrecea cu un an în urmă. Până la ultimul moment. Credincios acelor cuvinte
care i-au fost ca şi un moto al său: „Nu vă fie teamă!, Ioan Paul II-lea a insuflat
speranţă credincioşilor pe care i-a iubit ca un tată până în ultimele clipe ale vieţii
sale pământeşti. Aşa a fost şi în acea zi de miercuri 30 martie de acum un an, când
Karol Wojtyla nu a avut nevoie de cuvinte pentru a încuraja credincioşii să rămnă
uniţi cu Cristos, şi să nu le fie teamă. Pentru ultima dată, Papa s-a înfăţişat la
fereastra biroului său. O decizie luată de Sfântul Părinte în mod surpinzător, cum
preciza atunci directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, Joaquin Navarro-Valls. INS-
Da, s-a înfăţişat pe neaşteptate, pentru că nu se spera, la fereastră când i s-a
spus că se aflau câteva mii de tineri din arhidieceza de Milano care veniseră aici
la Roma. Papa afăcut un efort pentru ca să se înfăţişeze la fereastră apoi i-a binecuvântat,
chiar dacă nu a vorbit. De la „catedra durerii”, Papa a oferit mărturia cea
mai mişcătoare a iubirii sale pentru umanitate. În acel 30 martie, cine era în piaţa
Sfântul Petru a fost mişcat de forţa spiritului lui Karol Wojtyla, neştirbită de durerea
pe care o îcerca Papa în ultimele ore ale existenţei sale. Şi astă după un an,
este încă vie amintirea acelor momente. În această caldă zi de primăvară, mii de credincioşi
se duc la mormântul lui Ioan Paul II. Este un an de când Ioan Paul II s-a întors în
Casa Tatălui, dar numeroasepe prezenţe şi mărturii, numeroasele bilete depuse la mormântul
său, spun cât de mult „Papa venit de departe” este încă aproape în mijlocul nostru,
pentru că viu în inima celor care l-au iubit şi continuă să-l iubească.