Sfântul Iosif să protejeze lucrătorii din întreaga lume

(RV - 19 mar 2006) Alocuţiunea lui Benedict XVI duminică la rugăciunea "Angelus". Pe 19 martie este solemnitatea sfântului Iosif, dar, în conicidenţă cu Duminica a III-ea din Post, celebrarea ei liturgică este posticipată pe luni 20 martie. Totuşi contextul marian al rugăciunii „Îngerul Domnului” invită la a se opri cu veneraţie asupra figurii soţului fericitei Fecioare Maria şi patron al Bisericii universale. Îmi place să amintesc faptul că şi iubitul Ioan Paul II era foarte devotat sfântului Iosif căruia i-a dedicat exortaţia apostolică Redemptoris Custos - Custodele Răscumpărătorului şi în mod cert i-a simţit asistenţa în ceasul morţii.
Figura acestui mare Sfânt, deşi rămânând mai degrabă ascunsă, îmbracă în istoria mântuirii o importanţă fundamentală. Înainte de toate, aparţinând el tribului lui Iuda, l-a legat pe Isus de descendenţa davidică, astfel încât, realizând promisiunile asupra lui Mesia, Fiul Fecioarei Maria poate fi numit cu adevărat „fiu al lui David”. Evanghelia după Matei, în mod special, pune în evidenţă profeţiile mesianice care se vor împlini prin rolul lui Iosif: naşterea lui Isus la Betleem (2,1-6); trecerea sa prin Egipt unde sfânta Familie se refugiase (2,13-15); supranumele de „Nazarinean” (2,22-23). În toate acestea el s-a dovedit, în egală măsură cu soţia sa Maria, adevărat moştenitor al credinţei lui Abraham: credinţă în Dumnezeul care călăuzeşte evenimentele istoriei conform misteiorsului său plan de mântuire. Măreţia sa, la fel ca cea a Mariei, iese în relief şi mai mult prin faptul misiunea sa s-a desfăşurat în umilinţă şi în viaţa ascunsă a casei din Nazaret. De altfel, Dumnezeu însuşi, în Persoana Fiului său întrupat, a ales această cale şi acest stil în existenţa sa pământească.

De la exemplul sfântului Iosif ne vine nouă tuturor o puternică invitaţie la a desfăşura cu fidelitate, simplicitate şi modestie sarcina pe care Providenţa ne-a încredinţat-o. Mă gândesc înainte de toate la taţii şi la mamele de famile şi mă rog pentru ca să ştie să preţuiască întotdeauna frumuseţea unei vieţi simple şi sârguincioase, cultivând cu grijă relaţia conjugală şi îndeplinind cu entuziasm marea şi nu uşoara misiune educativă.

Preoţilor, care exercită paternitatea faţă de comunităţile ecleziale sfântul Iosif să le mijlocească harul de a iubi biserica cu afecţiune şi deplin devotament şi să susţină persoanele consacrată în observarea fidelă şi cu bucurie a sfaturilor evanghelice de sărăcie, castitate şi ascultare. Să ocrotească pe lucrătorii din toată lumea pentru ca să contribuie prin feluritele lor profesiii la progresul întregii umanităţi şi să ajute fiecare creştin să realizeze cu încredere şi iubire voinţa lui Dumnezeu, conlucrând astfel la împlinirea operei mântuirii.

După recitarea rugăciunii „Angelus”, Benedict XVI a amintit că anul acesta cade al V-lea Centenar al Muzeelor Vaticane, pe care iubitul meu predecsor, -a spus - le-a definit „una din cele mai importante porţi al Sfântului Scaun deschise asupra lumii”. Această instituţie oferă în fapt o importantă contribuţie la misiunea Bisericii, comunicând la milioane de persoane adevărurile creştine prin limbajul artei. Formulez - sunt cuvintele Pontifului - cele mai bune auspicii pentru manifestările culturale în program şi asigur amintirea mea în rugăciune pentru toţi cei care lucrează în Muzeele vaticane şi pentru toţi vizitatorii.