Biserica are o nouă fericită: Elia a Sf. Clement, călugăriţă carmelită

RV - 18 mar 2006. Sâmbătă seara, în catedrala din Bari (Italia), a fost înălţată la cinstea altarelor fericita Elia a Sf. Clement, din ordinul carmelitelor desculţe, care a murit în 1927 la 26 de ani.
Ceremonia de beatificare a fost prezidată de prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, card. Jose' Saraiva Marti'ns, în timp ce Liturgia euharistică a fost celebrată de arhiepiscopul de Bari, mons. Francesco Cacucci.
Contactat de redacţia centrală, postulatorul cauzei de beatificare, pr. Ildefonso Moriones, prezintă pe scurt viaţa noii fericite:
Ins 1 – "La 4 sau 5 ani a avut un vis: o doamnă se plimba în grădina casei şi mama ia spus că poate era Maica Domnului care o caută. Ea a crescut cu această chemare interioară. A făcut prima Sf. Împărtăşanie cu mare entuziasm şi convingere. Încă de mică a intrat în grupul Fericitei Imelda, devotat cultului euharistic şi catehezei. S-ar putea spune că dintotdeauna s-a simţit chemată la viaţa consacrată. Îndrumătorii ei spirituali au îndemnat-o să intre în conventul carmelit şi aici, la 19 ani, citeşte scrierile sfintei Tereza a Pruncului Isus. Vocaţia pe care o avea încă de copilă, a primit astfel o amprentă decisivă".
Fericita Elia a Sf. Clement a trăit numai 26 de ani. Cum a reuşit să devină sfântă?
Ins 2 – "Dăruindu-se cu totul lui Cristos încă din primii ani, s-a maturizat în adolescenţă şi s-a împlinit definitiv la profesiunea solemnă a voturilor. Acesta este momentul în care se instaurează o unire profundă cu Cristos şi se dăruieşte pe sine în lucrarea mântuirii".
Care sunt momentele semnificative din viaţa fericitei Elia?
Ins 3 – "A fost marcata pentru totdeauna de visul din copilarie. Apoi, manastirea în care a intrat avea un internat pentru adolescente. Timp de doi ani, ea a îndeplinit misiunea de a se ocupa de aceste tinere. Dar credinta ei transparenta era atât de arzatoare, încât aceste tinere îsi aminteau de ea si dupa 40 sau 50 de ani. Daruirea ei fata de tinere, i-a atras invidia directoarei care a cerut sa fie transferata. A început astfel sa urce si sa învete drumul crucii. Când a fost numita sacristana, a primit ocazia de a trai si mai mult intimitatea Euharistiei. În ultimul an de viata, avea dureri de cap foarte mari, dar nimeni nu o lua în serios. În cele din urma s-a descoperit ca avea encefalita acuta, dar când si-au dat seama, nu-i mai era de folos nici un remediu".
Acelaşi serviciu, în format audio: