Migranţii români, misionari ai valorilor creştine: interviu cu episcopul Petru Gherghel,
responsabilul CER pentru pastoraţia migranţilor
RV - 16 mar 2006. Între 7-12 martie PS Petru Gherghel, episcopul diecezei
de Iaşi, repsonsabil al Conferinţei Episcopale din România pentru pastoraţia migranţilor,
a vizitat comunităţile românilor de rit latin din nordul Italiei. După programul medical,
prescris şi urmat la spitalul din Negrar, al Institutului „Don Calabria”, episcopul
i-a întâlnit rând pe rând pe preoţii prezenţi în această zonă pentru îngrijirea pastorală
a catolicilor români. A fost mai întâi oaspetele părintelui Daniel Mărtinaş, asistentul
spiritual al comunităţii din Verona şi împrejurimi, apoi al pr. Ionel Jicmon, ce lucrează
în oraşul Padova tot cu acelaşi scop, ajutat de pr. Ciprian Ghiurcă. Sâmbătă, 11 martie,
a fost rândul comunităţii din oraşul Prato, păstorită de părintele Petre Antica Dominic-Felician
şi ajutat de pr. Eugen Anton. Duminică, 12 martie, credincioşii din Cremona şi Verona
au primit cuvântul şi binecuvântarea arhierească a episcopului de Iaşi care a celebrat
Sf. Liturghie în respectivele comunităţi. În semn de comuniune şi cooperarea pastorală,
episcopul Gherghel a întâlnit şi episcopii diecezelor italiene în care sunt prezente
comunităţile româneşti. Înainte de întoarcerea acasă, PS Petru Gherghel a vizitat
şi redacţia noastră. Preafinţite, cu ce preocupări pastorale aţi vizitat
în aceste zile comunităţile catolicilor români din nordul Italiei? - "Am
răspuns în primul rând la cerinţele planului pastoral care au reieşit la dezbaterile
celebrării sinodului diecezan. Am început astfel aplicarea normelor elaborate şi prezentate
în Cartea Sinodală cu privire la asistenţa spirituală a credincioşilor emigraţi din
dieceza de Iaşi, precum şi din alte dieceze ale ţării noastre, prin mandatul Conferinţei
Episcopale. În ce priveşte biserica locală din Moldova, în ultimii ani, un număr
semnificativ de credincioşi catolici au emigrat spre ţările Europei occidentale. Sinodul
diecezan a acordat o atenţie deosebită acestei realităţi, cerând insistent ca Biserica
noastră să se implice şi mai mult în asistenţa spirituală a acestor credincioşi, trimiţând
păstori destoinici, care să organizeze comunităţile de români catolici, să celebreze
pentru aceştia sfintele taine şi să-i întărească în credinţă" (cfr. Cartea Sinodală
350). Cum vedeţi Preasfinţia Voastră fenomenul migraţiei, care a modificat
în mare măsură alcătuirea şi speranţele societăţii din România dar şi a comunităţilor
noastre creştine? - "Fenomenul migraţiilor a provocat o adevărată mutaţie
în societatea românească. Puţinele aspecte pozitive sunt cu precădere de ordin material,
în timp ce consecinţele morale ne obligă la preocupări nicidecum uşoare. Schimbul
de valori adus de circulaţia persoanelor este umbrit, din păcate, de influenţele care
pun în pericol credinţa şi familia. Cei cuprinşi de iureşul migraţiei, vin în contact
cu stiluri de viaţă diferite de cele în care au crescut şi este necesar ca acestui
fenomen să i se facă faţă în mod organizat. Biserica trebuie să găsească spaţiile
necesare din societate, pentru a încreştina continuu fenomenul migraţiei. Am spus
deseori migranţilor că, oriunde ar ajunge, poartă cu ei, dincolo de dorinţa de a obţine
bunuri materiale, şi datoria de a duce cu ei valorile spirituale, fiind misionari
într-o lume pe care o găsesc mai secularizată decât se aşteptau. Cu toate aceste,
migraţia nu rămâne doar o problemă, ea poate deveni o şansă de îmbogăţire reciprocă
atunci când nu ne pierdem lumina de a distinge binele de rău". Cum au fost
primiţi migranţii în diecezele italiene? - "Din diferitele
întâlniri pe care le-am avut şi în aceste zile cu episcopii şi responsabilii pentru
pastorala migranţilor, m-am bucurat să constat că şi-au manifestat un viu interes
pentru situaţia lor, oferindu-le asistenţa şi spaţiile necesare îngrijirii lor spirituale.
De asemenea, s-au bucurat când a fost posibil să primească capelanii aleşi şi trimişi
de noi în acest apostolat. Subliniez aici situaţia pozitivă de la Cremona, unde bucuria
şi dechiderea episcopului faţă de noi a îndepărtat toate dificultăţile şi am reuşit
să înfiinţăm în acest oraş comunitatea românilor de confesiune catolică. Era un vis
al nostru, care acum a devenit realitate. Tot la fel la Milano, unde s-a început celebrarea
regulată a Sfintei Liturghii pentru numeroşii catolici din această metropolă, asigurată
de preoţii comunităţii de la Torino. În celelalte comunităţi din zonă, precum Padova,
Torino, Prato şi Bologna, avem bucuria de constata că activitatea desfăşurată de preoţii
noştri este benefică, fiind apreciată şi de episcopii diecezelor respective". Ce
priorităţi pastorale aţi întâlnit în comunităţile vizitate în aceste zile? -
"Principala grijă pastorală, care a reieşit şi la sinodul diecezan, este îndreptată
spre familii, înţelegând aici armonia dintre soţi şi creşterea umană şi religioasă
a copiilor. Îndepărtarea care a intervenit între soţi prin emigrarea unuia dintre
ei generează o multitudine de preocupări şi interogative, iar climatul necesar primirii
şi educării copiilor este grav afectat. Lipsa afecţiunii părinţilor accentuează şi
mai mult fragilitatea creşterii lor. Mărturia creştină a mamei şi a tatălui a pierdut
din semnificaţie în familiile marcate de migraţie. În astfel de situaţii prezenţa
şi ajutorul preotului reprezintă fără îndoială un stimul continuu de mare importanţă
la păstrarea sensului creştin al vieţii de familie. O altă preocupare va rămâne
mereu trimiterea preoţilor pentru a-i însoţi pe credincioşi în această perioadă, astfel
încât urmările negative să fie cât mai diminuate, dacă nu chiar pe deplin vindecate.
Îmi exprim încă o dată mulţumirea pentru dăruirea generoasă dovedită de preoţii
din comunităţile de migranţi, asigurându-i de rugăciunea întregii dieceze şi de binecuvântarea
noastră. Iar migranţilor, le urez un „Post rodnic” şi un „Paşte Fericit”, adresându-le
o invitaţie părintească: Biserica şi cei dragi ai voştri vă aşteaptă acasă!" Pentru
acelaşi serviciu, cu vocea PS Gherghel: