"Lăsaţi-mă să mă duc. Forţa slăbiciunii lui Ioan Paul II": titlul unei cărţi de mai
mulţi autori, inclusiv mons. Dziwisz
(RV 15 mar 2006) "Lăsaţi-mă să mă duc la casa Tatălui": Ioan Paul II a rostit aceste
cuvinte înainte de a muri. Ultimele sale zile şi suferinţa care l-a marcat mai ales
la sfârşitul Pontificatului său, sunt povestite de secretarul să mons. StanislaW Dziwisz,
împreună cu responsabilul ediţiei poloneze a cotidianului vatican "L'Osservatore Romano",
Czeslaw Drazek, de medicul personal Renato Buzzonetti şi de monseniorul Angelo Comastri,
vicar general al Sfântului Părinte pentru Cetatea Vaticanului într-o carte intitulată
"Lăsaţi-mă să mă duc. Forţa slăbiciunii lui Ioan Paul II". Această carte reparcurge
şi momentele mai dureroase ale vieţii lui Karol Wojtyla: copilărie, anii ocupaţiei
naziste in Polonia, apoi atentatul din 13 mai 1981, internătirle la spitalul Gemelli
din Roma, diagnosticarea tumorii intestinale, morbul Prkinson. "O vizită a lui Dumnezeu":
în acest fel a definit mons. Dziwisz durerea trăită de Ioan Paul II ce i-a fost dată
însă pentru a face să se nască opere de iubire faţă de aproapele. O uniune profundă
cu Dumnezeu a Pontifului dispărut. O participare la Misterul pascal care a devenit
mai evidentă tocmai în zilele Săptămânii Sfinte de anul trecut. Dar mai puternică
decât moartea a fost întărirea adusă lui Ioan Paul II de iubirea lui Cristos, explică
arhiepiscopul de Cracovia, numit cardinal. Mediczl Renato Buzzonetti povesteşte despre
cuvintele şoptite în poloneză "Isus, Maria, maica mea" atunci când salvarea îl trasporta
pew Sfântul Părinte rănit de Ali Agca; îşi aminteşte însă şi ziua în care Ioan Paul
II i-a cerut să devină medicul său personal prezentându-i pe scurt istoria sa medicală;
îşi aminteşte şi ultimele sale ore. Întotdeauna a demonstrat o profundă linişte sufletească
- afirmă medicul Buzzonetti - care în ciuda unor momente de umană, vizibilă nemulţumire,
îl făcea să accepte boala din mâinile lui Dumnezeu, durerea fizică, inactivitatea
impusă. Arhiepiscopul Angelo Comastri se face purtător de cuvânt al percepţiilor celor
mai mulţi. Putem spune - scrie în carte - că funeraliile lui Ioan Paul II au fost
experienţă într-adevăr extraordinară în care, într-un fel, s-a perceput puterea lui
Dumnezeu care, prin Biserica sa, vrea să formeze din toate popoarele o mare familie.