Act academic solemn la Universitatea Pontificală Gregoriană

(RV - 12 mar 2006) - În anul în care se comemorează cei 450 de ani de la moartea sfântului Ignaţiu de Loyola şi cei 500 de ani de la naşterea sfântului Francisc Xaveriu şi a fercitului Petru Faber, anualul act academic solemn al Universităţii Pontificale Gregoriene din Roma a fost dedicat zilele trecute celor trei prieteni care au dat viaţă Companiei lui Isus. Ceremonia s-a desfăşurat în aula magna a universităţii.
Descoperirea interiorităţii şi a dialogului cu Dumnezeu. Aceastea au fost primele roade ale conversaţiilor spirituale dintre Ignaţiu de Loyola, Francisc Xaveriu şi Petru Faber. O prietenie care a dat multe roade. Iniţiatorii actului academic i-au amintit pe iniţiatorii Societăţii lui Isus adică ai Ordinului iezuit, cum este cunoscut, au pus în evidenţă tocmai experienţa deosebită de agapă, împărtăşirea fraternă, trăită de ei. S-au întrebat totodată cum se poate reactualiza astăzi experienţa trăită de cei tre care au ales să-l urmeze pe Isus sărac, angajându-se să aline mizeriile materiale şi spirituale ale celor nevoiaşi şi păcătoşi. Răspunde părintele Rogelio Garcìa Mateo, profesor la Institutul de spiritualitate din cadrul universităţii „Gregoriana”:
INS - Această prietenie nu este doar de tipul „eu - tu” dar „eu - Dumnezeu - tu”, o prietenie bazată pe experienţa lui Cristos, adică pe experienţa agapei, a frăţietăţii, care fac ca prietenia umană să fie rodnică, mai plină.

Conversaţia spirituală dintre cei trei prieteni - exerciţiile lui Ignaţiu, în alte cuvinte, în ce mod permit astăzi descoperirea interiorităţii?
INS - Exericţiile duc tocmai la o conversaţie spirtuală, nu numai cu directorul exerciţiilor spirituale dar mai presus de toate cu Dumnezeu. Adevăratul maestru al exerciţiilor spirituale este Dumnezeu însuşi. În momentul îndoielii, când nu se ştie ce e de făcut, însoţitorul, este, negreşit, necesar, dar adevăratul maestru al exerciţiilor este însuşi Dumnezeu. Acest lucru permite să se ajungă la prorpia interioritate dincolo de simplul exerciţiu extern al rugăciunii.

Dar sfântul Ignaţiu, sfântul Francisc Xaveriu şi fericitul Petru Faber, ce sugerează celui în căutare de Dumnezeu? Răspunde preotul iezuit José Carlos Coupeau, şi el profesor la acelaşi Institut de spiritualitate de la Gregoriana.
INS - Înainte de toate am notat în ei capacitatea de ascultare, faptul de a nu se grăbi în a da răspunsuri interlocutorilor, a fi în măsură să asculte adâncul persoanei. Ignaţiu însuşi a învăţat aceasta în profunda sa experienţă spirituală şi în tăcere.

Spiritualitatea ignaţiană, ce are de învăţat omului modern?
INS - Spiritualitatea ignaţiană este una apostolică, optimistă, ce crede în prezenţa lui Dumnezeu în lume, care percepe şi locuieşte lumea cu bucurie şi nu uită atâtea suferinţe, ştie că dincolo de acestea există mult mai mult. De pildă, în dialogul cu altul, cu persoana care îţi stă în faţă şi care e diferită de noi. Dar există atâta bogăţie în fiecare dintre noi şi e nevoie înainte de toate a se accepta pe sine ca chemaţi la fericire, la comuniunea cu Dumnezeu care are timpul şi ştie să aştepte schimbarea noastră, transformarea noastră.