Card. Marco Cé: Dacă se înceţoşează credinţa în învierea Răstignitului, se prăbuşeşte imediat speranţa noastră

(RV - 10 mar 2006) Exerciţiile spirituale ţinute în capela Redemptoris Mater din Vatican pentru Papa şi membrii Curiei romane se apropie de sfârşit. Deschise duminica trecută, seara, exerciţiile spirituale, adică perioada intensă dedicată exclusiv rugăciunii, meditaţiei, reculegerii şi primenirii sufletului se încheie sâmbătă la ora 9 cu ultima meditaţie propusă de predicator urmată apoi de cuvântul papei Benedict al XVI. Reamintim că tema generală a reflecţiilor aleasă anul acesta de cardinalul Marco Cé, patriarh emerit de Veneţia, este :”Păşind cu Isus spre Paşte călăuziţi de evanghelistul Marcu”.

Timp de cinci zile, meditaţiile au urmat cronica celui de-al doilea evanghelist, care de la botezul în râul Iordan la episodul din Cezareea lui Filip povesteşte măreţia lui Isus-Mesia, care anunţă împărăţia lui Dumnezeu săvârşind minuni. În cea de-a cincea zi, scenariul exerciţiilor predicate de cardinalul Marco Cé schimbă registrul când evanghelistul începe să descrie aparenta, dar definitivă pentru cine asistă, cădere în dizgraţie a acelui om care a făcut să viseze mase de oameni. Când pentru el soseşte clipa intrării în Ierusalim pentru ultimul act al vieţii sale pe pământ, Cristos, Vestitorul de bine şi Tamăduitorul - a explicat cardinalul Cé în prima meditaţie de vineri - alege, la un moment dat, să învăluie într-o “absolută tăcere” propria mesianitate “pentru a nu fi confundată” de popor nutrind “ speranţe lumeşti”. Acum, ceea ce la Isus iese în evidenţă este solitudinea sa şi totodată adeziunea necondiţionată la voinţa Tatălui. Icoana evanghelica a acestei treceri este episodul din Grădina Măslinilor.

INS - "Agonia din Ghetsemani ne permite să intrăm “înlăuntrul” misterului Pătimirii, pentru a-i înţelege miezul care este acesta: s-a oferit de bună voie la moarte. Trăsăturile ce caracterizează rugăciunea lui Isus în grădina Ghetsemani sunt sfâşietoarea suferinţă psihologică, singurătatea totală a lui Isus şi prăbuşirea întregii sale opere. În acelaşi timp, conformarea totală şi radicală a voinţei sale cu cea a Tatălui: "Abba, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta, însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu”(Mc 14,36).

Patriarhul emerit de Veneţia a descris cu emoţie starea psihologică şi umană în care Cristos se apropie de momentul arestării şi al morţii. Încă din Ghetsemani, a spus, Isus este părăsit de toţi, este lăsa singur, „dramatic de singur”. Cere să nu bea potirul Pătimirii, dar acceptă fără rezerve ceea ce Tatăl său a dispus. „Nu există rugăciune mai umană şi mai suferită decât aceasta - a notat predicatorul exerciţiilor - şi în acelaşi timp nu există abandonare mai filială decât aceasta”. „Solitudinea morală” a lui Isus continuă în actele de cruzime de pe Calvar. „Pentru toţi este învinsul”. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”(Mc 15,34b).

Nu putea lipsi o referinţă la mama lui Isus. Predicatorul a comentat primele zece strofe din cunoscuta cântare ce însoţeşte devoţiunea Calea Crucii „Stabat Mater dolorosa”- „Stătea Maica îndurerată”.

După cea din urmă respiraţie a lui Isus, notăm în evanghelia după Marcu, o nouă schimbare de tonalitate. Două semne, mai presus de toate, demonstrează fără nici o îndoială că acea execuţie de pe Golgota nu este ca toate celelalte: catapeteasma templului care se sfâşie în două şi uimirea primului potrivnic convertit, centurionul.
INS - „Este împlinirea tuturor Scripturilor; ceea ce era provizoriu şi numai profestic, lasă locul realităţii. Moartea lui Isus din iubire realizează pe deplin planul de mântuire voit de Tatăl din veşnicie. În iubirea sa este adevăratul cult, adevăratul templu, adevăratul altar, adevăratul sacrificiu plăcut Tatălui. Şi al doilea fapt: sutaşul sau centurionul care stătea în faţa Răstignitului, văzând cum şi-a dat sufletul, văzând în ce mod, a spus:” Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”. În mărturisirea de credinţă a centurionului este deja lumina Paştelui care străluceşte”.

În cea de-a doua meditaţie, patriarhul emerit al Veneţiei s-a oprit asupra primelor opt versete din ultimul capitol al Evangheliei după Marcu unde descrie stupoarea absolută a femeilor în faţa mormântului gol. „A înviat, nu este aici! Iată locul în care îl puseseră”(Mc 16,6). La vederea tânărului care le vesteşte învierea lui Cristos şi aflând că îi aşteaptă pe discipoli în Galileea, femeile fug curpinse de teamă. „Desigur - a comentat cardinalul Cé - trezeşte mirare această încheiere a lui Marcu. De fapt, însă, trimiterea la Galileea, de unde Evanghelia îşi începuse cursa în lume, pare să facă aluzie la un nou început, cel al Bisericii care duce la îndeplinire în timp misterul lui Isus”. În această pagină, a continuat, „este actul de credinţă care ne face creştini”. Evanghelia însăşi îşi trage numele de la acest moment:
INS - „Ca Isus, Cristos, Fiul lui Dumnezeu, să fie o „Veste Bună” depinde chiar de faptul că Răstignitul nu a rămas în mormânt, dar a fost înviat. El, pe care toţi îl socoteau un învins, este într-adevăr Cristos, este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, aşa cum spusese. Toată Evanghelia după Marcu capătă lumină de la evenimentul învierii Răstignitului: răul este învins, moartea - care este sigiliul ei - e înfrântă”.

După două mii de ani, a spus încheiere cardinalul Cé exortând, inima fiecărui creştin ar trebui să trăiască în fiecare zi uimirea femeilor la mormânt. Acolo şi nu în altă parte este rădăcina credinţei:
INS - "Dacă se înceţoşează credinţa în învierea Răstignitului, se prăbuşeşte imediat speranţa noastră. Rămâne răul ca stăpân al istoriei şi noi lăsaţi pradă disperării. Atunci, devenim nerăbdători şi ne agăţăm de mesianisme lumeşti, de succes, golind Crucea lui Cristos în care - singură - este promisiunea învierii (…) Botezul ne-a scufundat în moartea lui Cristos şi ne-a făcut părtaşi ai învierii sale; acest har trebuie investit în viaţa cotidiană. Trebuie investit în ascultarea faţă de planul lui Dumnezeu asupra noastră, trebuie investit în iubirea fraţilor". Tuturor Cristos ne spune: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura”(Mc 16, 15).
Mai jos, acelaşi serviciu cu vocea cardinalului Marco Cé în înserţii: