Papa în exerciţii spirituale de Postul Mare; predicatorul aminteşte că Isus cere să
ne bizuim necondiţionat pe milostivirea sa
(RV - 9 mar 2006) Schimbarea la faţă a lui Isus sau transfigurarea,
vindecarea copilului bolnav de epilepsie şi a orbului din Ierihon:
aceste trei pasaje din evanghelia după Marcu s-au aflat în centrul meditaţiilor
ţinute joi dimineaţă în capela Redemptoris Mater din Vatican de cardinalul
Marco Cé, patriarh emerit de Veneţia, în cadrul exerciţiilor
spirituale propuse Papei şi Curiei romane. Transfigurarea
dezvăluie „unitatea intrinsecă dintre Cruce şi Glorie”, legătură a cărei înţelegere
le scapă discipolilor, a notat cardinalul amintind că evenimentul transfigurării lui
Isus se plasează între două prevestiri ale Pătimirii. Un anunţ ce crează derută în
grupul discipolilor, de aceea, Domnul le dezvăluie unora dintre ei „misterul persoanei
sale, sensul vieţii sale”. INS-Isus cu trei ucenici urcă pe munte, locul prin
excelenţă pentru rugăciune. În timp ce se roagă, iată, pentru o clipă se rupe vălul
chenozei (kenosis), al despuierii de sine şi apare realitatea glorioasă
a persoanei şi a raportului său cu Tatăl. Este ca o anticipare a Învierii”. Prezenţa
lui Moise şi a lui Ilie alături de Tatăl, a mai spus, arată că în Isus se împlinesc
toate făgăduinţele Vechiului Legământ. Pe de altă parte, lumea aştepta un Mesia puternic
şi plin de glorie care să elibereze Israelul de stăpânirea romană. Isus, însă, este
conştient că „ este cu totul diferit planul Tatălui”. INS- „În ”Da,
Tată”, Isus personifică anti-păcatul şi în tot ceea ce face realizează
înfrângerea radicală a răzvrătirii lui Adam”. Schimbarea la faţă, transfigurarea
- a spus - este prin urmare o fereastră spre rugăciunea lui Isus care ne introduce
în secretul misterului vieţii sale, care este toată ascultare filială şi iubire. Cardinalul
Cé şi-a îndreptat astfel gândul spre copilul epileptic vindecat de Isus. Discipolii
nu reuşesc să izgonească duhul rău ce stăpânea copilul, dar tatăl său are credinţă
în Domnul. Îl roagă stăruitor pe Isus, conştient de slaba sa credinţă: INS - „Isus
cere să ne bizuim necondiţionat pe milostivirea sa infinită. Unica noastră
garanţie sunt iubirea Tatălui şi îndurarea lui Isus”. „O, generaţie necredincioasă”,
se plânge Isus ucenicilor care, a subliniat cardinalul Cé, „sunt prizonieri ai concepţiei
lumeşti despre mesianism”. Isus le explică că numai cu rugăciunea poate fi izgonit
răul, reafirmând „primatul aboslut al lucrării divine”. Şi aici, la fel ca în cazul
tatălui copilului epileptic, doar credinţa salvează de rău. Orbul aude că soseşte
Domnul, „credinţa vine din ascultare, din predicarea Cuvântului”: dorinţa sa cea mai
profundă este să-l vadă pe Isus. O învăţătură cât se poate actuală: INS - „Credinţa
nu este doar sau mai presu de toate informare, credinţa este încredinţare, predare
de sine, este comuniune cu Isus căruia cineva i se dăruieşte cu totul”.
Şi tocmai urmându-l pe tată copilului bolnav de epilepsie, urmând pilda orbului din
Ierihon, cardinalul Cé l-a invocat pe Domnul să ne vindece de orice formă de orbire: INS
-„Să cerem Domnului harul ca să ne vindece de orbire,
să-i cerem să ne dea adevărul care singur ne face liberi în mod real
şi împreună să cerem forţa de a-l traduce în viaţă, urmându-l pe calea ce duce la
Ierusalim fiind siguri că în Cruce se află deja slava!”. Exerciţiile
spirituale, a încheiat patriarhul emerit de Veneţia, sunt un drum de reînnoire a credinţei
de la Botez. Scopul Postului mare - a reamintit - „este a crede în Isus, deschizându-i
viaţa noastră”. Mai jos, acelaşi serviciu cu inserţiile audio: