2006-03-09 19:55:14

Papa în exerciţii spirituale de Postul Mare; predicatorul aminteşte că Isus cere să ne bizuim necondiţionat pe milostivirea sa


(RV - 9 mar 2006) Schimbarea la faţă a lui Isus sau transfigurarea, vindecarea copilului bolnav de epilepsie şi a orbului din Ierihon: aceste trei pasaje din evanghelia după Marcu s-au aflat în centrul meditaţiilor ţinute joi dimineaţă în capela Redemptoris Mater din Vatican de cardinalul Marco Cé, patriarh emerit de Veneţia, în cadrul exerciţiilor spirituale propuse Papei şi Curiei romane.
Transfigurarea dezvăluie „unitatea intrinsecă dintre Cruce şi Glorie”, legătură a cărei înţelegere le scapă discipolilor, a notat cardinalul amintind că evenimentul transfigurării lui Isus se plasează între două prevestiri ale Pătimirii. Un anunţ ce crează derută în grupul discipolilor, de aceea, Domnul le dezvăluie unora dintre ei „misterul persoanei sale, sensul vieţii sale”.
INS-Isus cu trei ucenici urcă pe munte, locul prin excelenţă pentru rugăciune. În timp ce se roagă, iată, pentru o clipă se rupe vălul chenozei (kenosis), al despuierii de sine şi apare realitatea glorioasă a persoanei şi a raportului său cu Tatăl. Este ca o anticipare a Învierii”.
Prezenţa lui Moise şi a lui Ilie alături de Tatăl, a mai spus, arată că în Isus se împlinesc toate făgăduinţele Vechiului Legământ. Pe de altă parte, lumea aştepta un Mesia puternic şi plin de glorie care să elibereze Israelul de stăpânirea romană. Isus, însă, este conştient că „ este cu totul diferit planul Tatălui”.
INS- „În ”Da, Tată, Isus personifică anti-păcatul şi în tot ceea ce face realizează înfrângerea radicală a răzvrătirii lui Adam”.
Schimbarea la faţă, transfigurarea - a spus - este prin urmare o fereastră spre rugăciunea lui Isus care ne introduce în secretul misterului vieţii sale, care este toată ascultare filială şi iubire. Cardinalul Cé şi-a îndreptat astfel gândul spre copilul epileptic vindecat de Isus. Discipolii nu reuşesc să izgonească duhul rău ce stăpânea copilul, dar tatăl său are credinţă în Domnul. Îl roagă stăruitor pe Isus, conştient de slaba sa credinţă:
INS - Isus cere să ne bizuim necondiţionat pe milostivirea sa infinită. Unica noastră garanţie sunt iubirea Tatălui şi îndurarea lui Isus”. „O, generaţie necredincioasă”, se plânge Isus ucenicilor care, a subliniat cardinalul Cé, „sunt prizonieri ai concepţiei lumeşti despre mesianism”. Isus le explică că numai cu rugăciunea poate fi izgonit răul, reafirmând „primatul aboslut al lucrării divine”. Şi aici, la fel ca în cazul tatălui copilului epileptic, doar credinţa salvează de rău. Orbul aude că soseşte Domnul, „credinţa vine din ascultare, din predicarea Cuvântului”: dorinţa sa cea mai profundă este să-l vadă pe Isus. O învăţătură cât se poate actuală:
INS - Credinţa nu este doar sau mai presu de toate informare, credinţa este încredinţare, predare de sine, este comuniune cu Isus căruia cineva i se dăruieşte cu totul”. Şi tocmai urmându-l pe tată copilului bolnav de epilepsie, urmând pilda orbului din Ierihon, cardinalul Cé l-a invocat pe Domnul să ne vindece de orice formă de orbire:
INS -Să cerem Domnului harul ca să ne vindece de orbire, să-i cerem să ne dea adevărul care singur ne face liberi în mod real şi împreună să cerem forţa de a-l traduce în viaţă, urmându-l pe calea ce duce la Ierusalim fiind siguri că în Cruce se află deja slava!”.
Exerciţiile spirituale, a încheiat patriarhul emerit de Veneţia, sunt un drum de reînnoire a credinţei de la Botez. Scopul Postului mare - a reamintit - „este a crede în Isus, deschizându-i viaţa noastră”.
Mai jos, acelaşi serviciu cu inserţiile audio:
RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.