(RV - 24 feb 2006) Lucraţi pentru pace şi reconciliere: este îndemnul lui Benedict
XVI către episcopii din Bosnia şi Herţegovina, primiţi vineri dimineaţă în audienţă
la terminarea vizitei lor ad Limina. Papa a pus accentul pe contribuţia pe
care păstorii bisericeşti o pot aduce la progresul ţării, după anii războiului. A
exortat apoi toţi credincioşii şi oamenii de bunăvoinţă la a se implica în atenuarea
tensiunilor, pesistente încă, între etnii. Episcoii din Bosnia să fie „făruitori
de pace, constructori de punţi între diferitele exigenţe ale comunităţii bisericeşti.
Sarcină, deosebit de importantă în Bonsia şi Herţegovina de astăzi care păşeşte din
nou pe „calea colaborării pentru a construi propriul viitor de dezvoltare socială
şi de pace”.
„După anii trişti ai recentului război, voi astăzi,
ca făctorii de pace, sunteţi chemaţi să reîntăriţi comuniunea şi să răspândiţi milostivirea,
înţelegerea şi iertarea în numele lui Cristos atât în cadrul comunităţilor creştine
cât şi al complexului ţesut social al Bosniei şi Herţegovinei”.
”Ştiu
bine - a recunoscut Pontiful - că misiunea voastră nu este uşoară, dar ştiu şi că
voi menţineţi privirea aţintită constant asupra lui Cristos, care, iubindu-i pe toţi
până la sfârşit, a lăsat ucenicilor său o sarcină fundamentală ce le rezumă pe toate
celelalte, aceea de a iubi”. Iubirea, a subliniat, „pentru a fi rodnică pe plan spiritual,
nu trebuie să urmeze doar legi pământeşti, dar să se lase luminată de adevărul care
este Dumnezeu şi să se traducă în acea măsură superioară a dreptăţii care este îndurarea”.
Îmboldiţi
de iubire, deci, episcopii nu se descurajează în faţa problemelor cu care se confruntă
Bosnia. Papa s-a oprit în special asupra „situaţiei refugiaţilor, pentru care - a
spus - doresc încheierea unor acorduri oportune care să asigure respectarea drepturilor
tuturor”.Totuşi, a indicat şi „necesara egalitate între cetăţenii de diferite religii”,
„nevoia urgentă de măsuri care să remedieze lipsa crescândă de muncă pentru tineri”
şi a invocat de asemenea „atenuarea tensiunilor ameninţătoare dintre etnii, moştenire
a complexelor prefaceri istorice trăite de pământurile voastre”.
În atare context,
Papa a evidenţiat faptul că recenta numire a unui nunţiu apostolic rezident dovedeşte
apropierea Sfântului Scaun faţă de problemele varii ale ţării. Dar Benedict XVI nu
a omis să indice unele preocupări care privesc anumite aspecte ale vieţii diecezelor
bosniace. Îndeosebi, a îndemnat episcopii să depună „orice efort pentru ca să crească
tot mai mult unitatea turmei lui Cristos”. Unitate între păstori şi călugări, între
clerul diecezan şi persoanele consacrate, a afirmat Pontiful, dar şi între toţi cei
care „sunt în serviciul poporului creştin depăşind, dacă e necesar, neînţelegeri şi
dificultăţi legate de evenimente din trecut.
La rândul său cardinalul Vinko
Puljic, arhiepisco de Sarajevo, a reamintit angajamentul episcopilor pentru a „restabili
pacea şi crea un climat de reconciliere”. Şi aceata, în pofida poziţiilor asumate
de reprezentanţii Comunităţii internaţionale şi Comunităţii europene care, a declarat,
„ingnoră sistematic toate iniţiativele, propunerile şi cererile avansate de prelaţi”.
Pentru
a înţelege cât de profundă este durerea noastră, a mai spus cardinalul, „este de ajuns
a aminti că înainte de conflict, circa 820 de mii de credincioşi însufleţeau viaţa
celor patru dieceze ale noastre, în timp ce acum au rămas 466.000. Mulţi au lăsat
ţara noastră şi „pare de acum sigur că nu se vor reîntoarce”. Alţii care, în schimb,
ar vrea să se întoarcă, „îşi dau seama de indiferenţa şi apatia faţă de aspiraţiile
lor atât în oamenii politici locali, cât şi în reprezentanţii Comunităţii internaţionale.
A reamintit că „nu puţine biserici parohiale, case parohiale, conventuri şi alte
edificii au fost distruse sau au suferit grave daune. Cu toate acestea şi cu multă
trudă - a asigurat cardinalul Puljic - căutăm să le dăm tuturor speranţă şi prin
refacerea acestor structuri”.
Dar să ascultăm acum mărturia episcopului de
Banja Luka, Franjo Komarica. Mai întâi o părere despre acordurile de la Dayton care
acum 10 ani au pus capăt conflictului din Bosnia şi Herţegovina. Acordurile
dela Dayton sunt doar primulo pas; sunt necesari şi alţi paşi! Ne gândim deci la Dayton
2 şi la un Dayton 3. Pentru refugiaţii noştri, 10 anni sunt mulţi! Mulţi au murit,
mulţi sunt bolnavi în suflet: ar vrea să se întoarcă dar nu pot! Eu sunt trist pentru
că responsabilii internaţionali nu sunt uniţi în a lua decizii pentru viiotrul ţării!
Nu au curaj, nu sunt clari; spun un lucru, şi fac altul. Aceasta este durerea noastră!
Aţi
denunţat şi situaţia evacuaţilor: croaţii care nu mai sunt, care au plecat. Aţi dat
şi cifre, impresionante... În Republica sârbă au rămas foarte puţini: din 80
de mii, înainte de război, astăzi au rămas 6 mii, aproape toţi vârstnici.
Aţi
spus că injustiţiile faţă de catolici au sporit în aceşti 10 ani... Da: la
Banja Luka, le sediul meu, mulţi spun: „Vina voastră este: întâi, pentru
că sunteţi catolici ; doi, pentru că sunteţi croaţi şi a treia vină este că voiţi
să rămâneţi la Banja Luka, oraşul vostru”. Situaţia este tristă pentru
Biserica catolică, în special pentru dieceza mea şi pentru cea de Sarajevo.
Ce
vă aşteptaţi de la această întâlnire cu Papa? Ajutor. Pentru a schimba această
situaţie. Suntem singuri. Fireşte, ştim să Dumnezeu este cu noi şi că şi Biserica
Catolică, în special Sfântul Părinte.