Vizita "ad Limina" a episcopilor din Bosnia şi Herţegovina coincide cu împlinirea a 10 ani ai semnării Acordurilor de la Dayton

(RV - 23 feb 2006) La 10 ani după încetarea ostilităţilor, episcopii din Bosnia şi Herţegovina nu au dubii: Dayton a întrerupt războiul dar nu a adus pacea. De joi episcopii din Bosnia şi Herţegovina şi-au început întâlnirile cu Benedict XVI cu ocazia viziteo lor "ad Limina". Arhiepiscopul de Sarajevo, cardinalul Vinko Puljic, cu auxiliarul său mons. Pero Sudar şi episcopii de Banja Luka, Franjo Komarica şi cel de Ostar-Duvno, Ratko Peric au deschis seria de audienţe care vor dura până la 28 ianuarie. Vizita lor în Vatican are loc într-un moment simbolic pentru ţara lor şi anume la 10 ani de la Acordurile de la Dayton care au pus capăt anilor tragici ai conflictului fost iugoslav.

La 22 iunie 2003 cu prilejul celei de-a 101-a călătorii apostolice, Ioan Paul II lăsa o exortaţie Bosniei şi Herţegovinei ca semn al constantei sale atenţii pentru zona frământată a Balcanilor: "Cunosc - spunea atunci - încercarea îndelungată prin care aţi trecut şi suferinţa care însoţeşte viaţa voastră cotidiană, tentaţia descurajării. Să fiţi voi primii constructori ai viitorului vostru. Redresarea este posibilă".

Evenimentele, care la începutul anilor '90 destrămau Iugoslavia lui Tito, au rămas bine întipărite în memoria populaţiei locale. Înainte de război, croaţii, sârbii şi musulmanii erau distribuiţi în mod uniform pe întregul teritoriu. Din cauza "epurării etnice" au existat mai bine de 300 de mii de morţi şi aproape 2 milioane de refugiaţi. La sfârşitul anului 2000, au revenit circa 20 de mii de refugiaţi, în timp ce 18 mii de persoane erau încă pe lista celor dispăruţi.

La 21 noimebrie 1995 acordurile de la Dayton au stabilit integritatea şi suveranitatea Republicii Bosnia şi Herţegovina deşi era divizată în două entităţi, fiecare dotată cu un propriu parlament şi guvern: Federaţia Bosniaco-croată cuprinzând croaţi şi musulmani şi dispunând de 51% din teritoriu şi Republica Sârbă cu 49% din teritoriu. Federaţia este condusă de un preşedinte şi un vicepreşedinte, croat şi musulman, care se alternează; puterea legislativă revine Parlamentului format dintr-o Cameră a reprezentanţilor cu 140 de membri şi de o Cameră populară cu 74 de membri.

Biserica a suferit de asemenea foarte mult din cauza războiului civil. În Sarajevo, de pildă, catolicii au trecut de la o jumătate de milion la 125 de mii, iar întreaga Republică Bosnia şi Herţegovina, bilanţul anilor violenţei e dramatic: 9 preoţi şi o călugăriţă, ucişi; 99 de biserici distruse total iar 127 parţial, fără a mai socoti zecile de atacuri împotriva unor mănăstiri sau structuri diecezane. Circa 450 de mii de catolici au fost constrânşi să-şi părăsească locurile natale. Printre momentele semnificative de reconstrucţie, nu numai morală dar şi culturală a capitalei bosniace, se află redeschiderea printr-un act academic solen, a Institutului teologic al Seminarului franciscan din Nedjarici, una din zonele cele mai distruse de război din Saraievo.
Le zece ani după încetarea ostilităţilor, episcopii din Bosnia şi Herţegovina nu au dubii: Dayton a întrerupt războiul dar nu a adus pacea, au afirmat miercuri la Roma în timpul întâlnirii, la Sala de presă externă, organizată la a 10-a aniversare a Acordurilor de pace în fosta Iugoslavie.