"Isus cel răstignit şi părăsit, izvor şi model de iubire şi unitate": se încheie vineri Întrunirea episcopilor prieteni ai Mişcării Focolarelor; din România, participă episcopul auxiliar Aurel Percă (dieceza de Iaşi)

RV - 16 feb 2006. "Isus cel Răstignit şi Abandonat - izvor şi model de iubire şi unitate" este tema întrunirii spirituale a episcopilor prieteni ai Mişcării Focolarelor, ce se desfăşoară la Castelgandolfo (Roma) pînă pe 17 februarie. La întrunirea spirituală participă peste o sută de episcopi – dintre care şase cardinali – cu o prezenţă din România prin auxiliarul diecezei de Iaşi, episcopul Aurel Percă.
La întâlnirea cu Benedict al XVI-lea - miercuri, la audienţa generală – participanţii au fost îndemnaţi să "aprofundeze din ce în ce mai mult autentica spiritualitate de comuniune, care trebuie să caracterizeze slujirea preoţească şi episcopală". Ecoul cuvintelor Papei şi tema întrunirii spirituale, sunt prezentate de cardinalul Ennio Antonelli, arhiepiscop de Florenţa:
Ins 1 – "Slujirea episcopilor şi într-un anumit sens şi cea a preoţilor, este un minister vădit de comuniune. Se recere ştiinţa discernământului, mai întâi, valorificarea şi apoi călăuzirea spre unitate a tuturor experienţelor şi realităţilor vii pe care Domnul le face să încolţească în Biserică".
Eminenţă, tema întrunirii din acest an este "Cristos răstignit şi părăsit, chipul lui Dumnezeu Iubire şi cale pentru omenire". Care este contribuţia acestei teme la slujirea unităţii?
Ins 2 – "Isus răstignit şi părăsit, punctul abisal al durerii sale, este cheia unităţii. Pentru a învinge dezbinările şi lipsa de comunicare dintre oameni, este nevoie de o iubire mai mare, or iubirea cea mai mare se arată în durerea cea mai mare. Învăţând să-l urmăm pe Isus pe drumul crucii, purtând limitele noastre, povara păcatelor celuilalt, suferinţele aproapelui, urmându-l pe Isus care alege această cale, ne ajută să cooperăm împreună cu El la împlinirea reconcilierii, pentru a construi realităţi de comuniune în Biserică şi în lume".
În cursul întrunirii, aţi folosit şi scrisoarea enciclică "Deus caritas est" a Papei Benedict al XVI-lea. În cel fel contribuie spiritualitatea unităţii la o înţelegerea enciclicei?
Ins 3 – "S-a constat o sintonizare profundă. Dumnezeu este iubire, cine rămâne în iubire locuieşte în Dumnezeu şi Dumnezeu locuieşte în el. Dumnezeu Iubire este de fapt şi primul punct ferm din spiritualitatea Mişcării Focolarelor. Spiritualitatea care-l aşează în centru pe Isus cel părăsit nu reprezintă o negaţie a vieţii autentice; dimpotrivă, este cheia care deschide plinătatea vieţii ce se realizează în unitate şi comuniune. În fond, Papa spune acest lucru în prima parte a scrisorii enciclice, când afirmă că erosul îşi atinge adevărul şi plinătatea sa în agape, în iubirea-dăruire. Dorul de viaţă care alimentează dinamismul existenţei umane se împlineşte în comuniunea cu Dumnezeu şi cu ceilalţi".