Cu imnul "Magnificat" Benedict XVI a încheiat seria catehezelor asupra Psalmilor începută de Ioan Paul II în 2001 la audienţele generale

(RV - 15 feb 2006) Cu audienţa generală de miercuri, pe care Benedict XVI a început-o în Bazilica Sfântul Petru plină de pelerini şi a continuat-o apoi în Aula Paul VI din Vatican, Papa a încheiat prin comentarea cântării „Magnificat”, „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul”, reflecţia asupra Liturgiei Laudelor şi Vesperelor, începută de Ioan Paul II în 2001. Totodată Benedict XVI a invitat din nou credincioşii să aprofundeze tema iubirii divine, obiect al primei sale scrisori enciclice „Deus caritas est”.

La începutul aduienţei din Aula Paul VI corul Capelei Sixtine a intonat în limba latină „Magnificat”, cântarea Fecioarei Maria la întâlnirea cu vara sa Elisabeta.
Un ultim gând pentru ceea ce se cântă la încheierea rugăciunii oficiale de seară, a orei Vesperelor. Benedict XVI încheie deci ceea ce predecesorul său Ioan Paul II începuse cu cinci ani în urmă: cateheza sistematică asupra Psalmilor şi Cântărilor, aşa cum se recită la Liturgia Laudelor şi Vesperelor.

„Ajunşi de-acum la sfârşitul acestui pelerinaj textual, asemănător unei călătorii în grădina înflorită a laudei, a invocaţiei, a rugăciunii şi contemplaţiei, facem acum loc acelei cântări care sigilează în mod ideal fiecare celebrare a Vesperelor, „Mgnificat”, „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul” (Lc 1,46-50). Este un cântec ce face să se întrevadă spiritualitatea acelei categorii de oameni numiţi cu termenul biblic „anawim”....
INS-Papa

...adică acei credincioşi care se recunosc „săraci” nu numai în detaşarea de orice idolatrie a bogăţiei şi puterii, dar şi în umilinţa profundă a inimii, despuiate de tentaţia orgoliului, deschise pătrunderii harului divin aducător de mântuire. Toată cântarea „Magnificat” este, în fapt, marcată de această „smerenie”, în greacă „tapeinosis”, care indică o situaţie concretă de umilinţă şi sărăcie.

În cântarea imnului „Magnificat, Fecioara are mai întâi o „voce solistă” ce se înalţă spre cer pentru a ajunge la Domnul. De notat melodia constantă a primei persoane: „Sufletul meu....duhul meu...mântuitorul meu....mă vor numi fericită...lucruri mari mi-a făcut...” Sufletul rugăciunii este, prin urmare, celebrarea harului divin care a pătruns cu putere în inima şi în existenţa Mariei, făcând-o Mama Domnului.

Structura intimă a cântării sale rugătoare este, aşadar, lauda, mulţumirea, bucuria recunoscătoare. Dar această mărturie personală nu este solitară şi intimistă, a precizat Benedict XVI, deoarece Fecioara Mamă este conştientă de faptul că are o misiune de îndeplinit pentru umanitate şi că istoria ei se înscrie în cadrul istoriei mântuirii. Deci, vocea ei devine corală: ”Milostivirea lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de el”. În continuare, cântarea celebrează puterea şi dreptatea lui Dumnezeu care manifestă- a observat Papa- un „stil” deosebit:
INS-Papa

„El se aliază de partea ultimilor. Planul său este unul care adesea este ascuns sub vălul opac al întâmplărilor umane, care văd triumfând „cei mândri, cei puternici şi cei bogaţi”. Cu toate acestea puterea sa tainică este menită la sfârşit să se dezvăluie pentru a arăta cine sunt adevăraţii aleşi ai lui Dumnezeu: ’Cei ce se tem de el’; cei umili, cei flămânzi, Israelul său adevărat, în alte cuvinte comunitatea poporului lui Dumnezeu care, asemenea unora ca Maria, e alcătuită de cei ce sunt ’săraci’, curaţi şi simpli cu inima”.

Acelui popor, acelei „mici turme” Benedict XVI i-a urat să poată avea o inimă deschisă, ca şi Maria, la chemarea lui Dumnezeu. La acest punct, aşa cum ne-a obişnuit deja, Benedict XVI a lăsat textul scris şi a vorbit liber:
INS-Papa

„Fie ca Domnul să găsească în sufletul nostru, în viaţa noastră o locuinţă, şi nu doar o locuinţă pe care noi o purtăm în inimă, dar pe care o purtăm lumii, încât să-l putem şi noi genera pe Cristos pentru timpurile noastre. Să ne rugăm Domnului ca să ne ajute să-l preamărim cu spiritul şi cu sufletul lui Cristos, pentru a-l purta din nou pe Cristos lumii noastre”.

Deşi cu accente diferite, Pontiful vorbise despre solidaritatea faţă de cei mai din urmă în scurtul salut adresat celor două mari grupuri de pelerini pe care le întâlnise mai înainte în bazilica Sfântul Petru: 6 mii de studenţi şi elevi italieni provenind din Ostia Lido, Roma şi Caserta şi 1800 de pelerini francezi ai Familiei călugăreşti „Fraţii Sfântului Ioan”, aflaţi zilele acestea la Roma împreună cu întemeietorul congregaţiei, părintele Marie-Dominique Philippe, pentru a marca împlinirea celor 30 de ani de la înfiinţare. Între aceştia s-a aflat şi un grup de membri ai comunităţii „Sfânul Ioan” din Bucureşti.

„Fie ca pelerinajul vostru să fie un timp de reînnoire, având grijă să verificaţi ceea ce aţi trăit pentru a trage toate învăţămintele şi pentru a face un discernământ din ce în ce mai profund privind vocaţiile care se prezintă şi misiunile la care sunteţi chemaţi, în colaborare plină de încredere cu păstorii Bisericilor locale. Domnul să vă facă să creşteţi în sfinţenie, cu ajutorul Mariei şi a ucenicului iubit!”

De prezenţa pelerinilor prezenţi în Bazilica San Pietro, în prima parte a audienţei, Benedict XVI a legat tema enciclicei sale „Deus caritas est”:
INS-Papa

„Invit pe fiecare dintre voi să înţeleagă şi să primească din ce în ce mai mult această Iubire care schimbă viaţa şi vă face martori credibili ai Evangheliei. Veţi deveni astfel adevăraţi prieteni ai lui Isus şi fideli apostoli ai săi. Mai presus de toate, persoanele mai slabe şi nevoiaşe trebuie să le facem să simtă duioşia Inimii lui Dumnezeu şi nu uitaţi că fiecare dintre noi, răspândind iubirea divină, contribuie la a construi o lume mai justă şi solidară”.

În momentul saluturilor finale, Papa s-a adresat îndeosebi episcopilor participanţi la cea de-a 30-a Reuniune promovată de Mişcarea Focolarelor, încurajându-i „să aprofundeze tot mai mult adevărata spiritualitate de comuniune ce trebuie să contradistingă ministerul preoţesc şi episcopal. A adresat un salut şi călugărilor Oblaţi ai Sfântului Iosif reuniţi pentru capitolul general, dar, mai ales, Benedict XVI a vorbit cu afecţiune despre serviciul desfăşurat de maestrul Capelei Sixtine, mons. Giuseppe Liberto şi de coriştii săi:
INS-Papa

„Dragi prienteni, doresc să exprim preţuirea mea recunoscătoare pentru serviciul pe care îl prestaţi la celebările liturgice prezidate de Succesorul lui Petru; vă sunt recunoscător în mod special pentru faptul că aţi animat prin cântare audienţele generale. Mulţumesc pentru toate”.
Iată, stimaţi ascultători, şi Binecuvântarea Apostolică finală invocată de Benedict XVI la audienţa generală de miercuri 15 februarie, binecuvântare care ajunge la toţi cei care, cu sufletul deschis, o primesc pe calea undelor la radio, televiziune dar şi.......via Internet. Binecuvântarea Papei încheie tot serviciul audio de mai jos.........