Catehumenatul - de redescoperit în pastoraţia bisericilor locale

(RV - 8 feb 06) Formarea adulţilor care reiau sau se deschid pentru prima dată la viaţa creştină, a fost tema simpozionului naţional despre catehumenat în Italia, încheiat marţi, 7 februarie, la Roma, în organizarea Conferinţei Episcopale Italiene, în colaborare cu Institutul "Ecclesia Mater" al Universităţii Pontificale Laterane. Participanţii au solicitat o sensibilitate majoră faţă de această practică, astfel încât comunitatea eclezială să nu rămână simplă spectatoare ci să devină mamă primitoare pentru cei care se întorc la credinţă.
Despre semnificaţia catehumenatului, în primele veacuri şi în zilele noastre, ne vorbeşte mons. Giuseppe Lorizio, directorul institutului "Ecclesia Mater":
Ins 1 – "Această practică, foarte veche, de altfel, în Biserică şi care se referea mai ales la creştinii din primele veacuri care cereau botezul când erau adulţi, în timpurile noastre este ca şi "redeşteptată" în sânul comunităţii ecleziale, pentru că şi noi ne aflăm acum în faţa unui fenomen de adulţi: unii se întorc la credinţă şi fac deja parte din cultura occidentală secularizată, alţii adulţi n-au fost botezaţi de copii, pentru că părinţii considerau că trebuie să aleagă ei înşişi religia la care să aparţină; iar alţi adulţi care cer să devină creştini vin din rândul imigranţilor, provenind fie din Ţările din Est, fie din Ţări africane, asiatice, etc..."

S-ar putea spune astfel că se impune o schimbare în practica pastorală, în sensul unei noi forme de raportare la realitatea actuală?
Ins 2 – "Desigur. La simpozion se vorbea de necesitatea de a introduce chiar o "logică catehumenală" în comunităţile noastre, prin care adultul să fie pus din ce în ce mai mult în centrul atenţiei. Catehumenatul, în sensul său precis, are menirea de a pregăti la botez şi la sfintele taine ale iniţierii creştine persoanele adulte, dar putem înţelege catehumenatul şi într-un sens mai amplu şi prin urmare ne referim la parcursuri formative pentru adulţii care cer să aprofundeze sensul credinţei lor şi conţinutul acesteia. Din acest punct de vedere, pentru a aşeza adultul în centrul atenţiei, este evident că se recere o convertire pastorală".

În deschiderea lucrărilor simpozionului, secretarul general CEI, episcopul Betori, afirma că "slujirea catehumenală trebuie să fi un dar pentru viaţa noastră, o ocazie de o nouă fecunditate a Bisericii şi nicidecum un refugiu în climatul de resemnare al vremurilor de criză". Există această lectură negativă care uneori este dată catehumenatului?
Ins 3 – "Nu este vorba de un remediu ce ar trebui reactivat pentru că ne simţim un fel de fortăreaţă asediată de pluralitatea apartenenţelor religioase, de prezenţa celor care aparţin la alte forme de religiozitate sau de post-creştinismul secularizant. Este vorba, de fapt, de o exigenţă a credinţei înseşi, care, după cum susţin episcopii italieni în Orientările pastorale pentru deceniu, are nevoie de maturizare, ca să poată deveni tot mai mult o credinţă adultă şi gândită".